Omenirea este în depresie, spun medicii psihiatrii și statisticile apărute la nivel mondial în ultimii ani. Vorbim despre o boală silențioasă, care se întinde ca o caracatiță și care apare la adulți și, din ce în ce mai frecvent, la tineri. Faptul că nu mai știm să menținem un echilibru în viață de zi cu zi este principala cauză în apariția acestei boli. În România, pacienții încă au rețineri să meargă la medicul psihiatru, iar tratamentele sunt scumpe.
Depresia este cea mai frecventă afecțiune psihică și este o boală care se manifestă printr-o tristeţe excesivă, pierderea plăcerii şi bucuriei pentru viaţă, lipsă de speranţă asociată cu nelinişte, îngrijorare. Medicii spun că există o adresabilitate din ce în ce mai mare a pacienților către spitalele de psihiatrie. Însă, mulți pacienți ajung la medic atunci când se află într-un stadiu avansat al bolii.
„Frecvenţa acestei boli este de 15-17% în rândul populaţiei din România, fiind de două ori mai des întâlnită la femei. Vârsta medie de apariţie a depresiei este 25-35 de ani, însă se poate instala indiferent de vârstă sau de categoria socială“, spune medicul psihiatru Ramona Licurici.
Factorii de risc, având în vedere societatea în care trăim, sunt multipli. Moștenirea genetică este una dintre cauze, dar viabilă este și teoria vulnerabilitate-stres. Viața tot mai agitată, incertitudinea zilei de mâine și lipsurile financiare sunt, de cele mai multe ori, motivele pentru care oamenii ajung să fie depresivi. „Trăind într-un astfel de context, putem declanșa oricând o depresie. Din păcate, stresul și incertitudinea zilei de mâine, faptul că uităm să avem grijă de noi și de familie și muncim de dimineața până seara ca să plătim datoriile sunt cauze care ne duc către depresie. Nu ne mai bucurăm, nu ne mai simțim noi înșine și intrăm într-un cerc vicios și într-o stare de epuizare fizică și psihică“, atrage atenția medicul specialist.
„De vină este psihoeducația deficitară“
Această boală se declanșează de multe ori fără să ne dăm seama. Medicul povestește că de multe ori pacienții vin în cabinet după luni întregi de suferință și după ce au consultat o serie de medici din alte specialități pentru că simptomele, cum ar fi tulburările de tranzit intestinal și palpitațiile, îi fac să creadă că au altceva. Oamenii depresivi își pierd brusc cheful de viață, poftă de muncă și se confruntă cu o oboseală permanentă.
Principala problemă este că pacientul român încă are idei preconcepute atunci când vine vorba de psihiatru. „La nivelul țării noastre, există această problemă legată de prevenție. Încă există această stigmă a psihiatriei în România mai mult decât în celelalte țări europene. Și poate o parte din vină o au și unii medici. Spun asta pentru că medicul de familie trebuie să joace un rol important în viața unui pacient cu depresie. El este cel care face diagnosticul diferențial din primul moment în care pacientul se prezintă la consultație. Tot el ar trebui să trimită pacientul către medicul specialist. Dar nu se întâmplă chiar așa. Au ajuns la mine pacienți care, deși se plângeau de anumite simptome de mult timp, nu au fost trimiși mai departe pentru că li s-a spus că nu au ce căuta la psihiatrie că nu sunt nebuni. Când medicul îi spune asta pacientului, este greu ca el să mergă mai departe în tratarea bolii“, a explicat dr. Ramona Licurici.
În spitalele din străinătate se lucrează cu echipe de specialiști
În țări precum Franța și Belgia, pentru tratarea pacientului bolnav psihic se lucrează cu echipe multidisciplinare, există în clinici psihiatru, psiholog, sociolog, și se pune foarte mare accent pe integrarea lui în societate și pe recuparea lui comportamentală, atrage atenția medicul.
Din păcate, la noi resursele sunt puține și nu se dă o atât de mare importanță reintegrării pacientului și nici nu se lucrează în echipe. „În România, baza se pune în psihiatru. Activitatea medicală psihiatrică cuprinde ambulatoriul, spitalizarea de zi, secțiile de bolnavi acuți, unde se oferă doar 17 zile de internare, și secțiile de cronici, unde numărul zilelor de spitalizare se prelungește până la 114. Sunt foarte mulți pacienți care nu își doresc spitalizarea. Mulți pot fi tratați și în ambulator, alții pot să își ridice rețetele în baza unei scrisori medicale și de la medicul de familie. Dar acești pacienți trebuie monitorizați la fiecare trei-șase luni. Există cazuri de oameni cu depresii cu risc suicidar care trebuie neapărat internați. Psihiatrul poate cere și examenul psihologic, numai că foarte puțini medici lucrează cu un psiholog în cabinetul ambulator. De cele mai multe ori, pacientul trebuie să plătească consultul psihologic. La Secția de Neuropsihitrie I din Craiova există un psiholog, la fel și la Clinica II. Însă, un psiholog la atâția pacienți nu este suficient, așa cum nu sunt de ajuns nici medicii“, a spus medicul psihiatru.
„Nu există nu program național pentru pacienții cu depresie“
Tratarea unei depresii presupune costuri foarte mari. Costul pe un an la nivel european în anul 2011 s-a ridicat la 111 miliarde de euro, în condițiile în care bugetul Uniunii Europene era de 142 de miliarde de euro. „Depresia doare și spun asta pentru că pacientul are o calitate a vieții scăzută, pentru că această boală se poate încheia cu un suicid, dar și pentru faptul că tratamentul este scump. Nu există nu program național pentru pacienții cu depresie.
Există pentru demențe, pentru bolile degenerative, mai degrabă vorbim de niște gratuități pe care le primește pacientul cu demență Alzheimer, cu demență mixtă, cu demență senilă. Pe baza unor referate, Casa de Asigurări poate aproba o medicație care să încetinească, să stagneze evoluția bolii. Pacientul trebuie să vină atunci când se află într-un stadiu incipient, pentru că atunci și medicamentația presupune costuri mai mici. Dacă omul vine când cogniția este prăbușită, regresia gândirii este totală, nu mai ai pe ce să acționezi, nu mai ai receptori cerebrali, nu mai ai substanță cerebrală suficientă și evident că răspunsul medicamentos va fi foarte slab“, a spus dr. Ramona Licurici.
Boala trebuie ținută permanent sub control
Pacientul trebuie să știe că depresia este o boală care de cele mai multe ori reapare. „Primul episod depresiv are o indicație terapeutică de 9-12 luni. După ce pacientul a trecut de aceste luni, nu trebuie să renunțe ușor la tratament, însă pacienții nu prea înțeleg acest lucru. Dacă medicul i-a spus de la bun început «tratăm nouă luni», în momentul în care se face luna a opta, vin și spun «eu trebuie să întrerup medicația, trebuie să îmi scădeți dozele terapeutice». Lucrurile nu funcționează chiar așa pentru că al doilea episod, de obicei, mai de durată, este de densitate mai mare, se tratează până la doi ani. Iar al treilea episod se tratează toată viața“, a spus medicul psihiatru Ramona Licurici.
Medicii spun că noi suntem cei care trebuie să avem grijă de sănătatea noastră mentală și că viața echilibrată este principala modalitate de prevenție.
Depresia cuprinde întreaga omenire
Statisticile OMS clasează depresia pe locul patru mondial. Se estimează că în anul 2020 va urca pe locul doi, după bolile cardiovasculare, iar în anul 2030 va fi pe primul loc. Trebuie spus că există un risc de aproximativ 15% în viața fiecăruia dintre noi de a face depresie.
