Frunzele de dud conţin substanţe care neutralizează aciditatea stomacului, fiind excelente în tratamentul gastritelor şi ulcerului gastro-duodenal.
Frunzele de dud conţin taninuri, acizi organici (aspartic, folic, folinic, acetic, propionic, butiric), aldehide, cetone, substanţe azotate (arginină, butilamină), beta caroten, substanţe minerale. Conţinutul în carbonat de calciu le oferă proprietăţi alcalinizante. Frunzele de dud sunt adjuvante în tratamentul diabetului zaharat, sunt considerate depurative, având efect sudorific, şi au proprietăţi astringente, fiind recomandate în diaree, ulcer gastric, ulcer duodenal. Persoanele cu hiperaciditate gastrică este bine să bea zilnic o cană de ceai, obţinut prin opărirea unei linguri de frunze la o cană de apă. Pentru bolnavii de ulcer se recomandă un ceai mai concentrat din două linguri de frunze la o cană de apă, consumate în reprize, după fiecare masă. Frunzele de dud au efecte alcaline, neutralizând aciditatea gastrică. Sunt, de asemenea, o sursă preţioasă de caroten şi calciu. Preparatele proteice obţinute din frunze tinere sunt un supliment alimentar important pentru persoanele care au deficit proteic. Chiar şi după ce au fost uscate, frunzele conţin proteine, magneziu, zahăr, fosfor, potasiu, calciu, aluminiu, fier, sulfuri şi, în cantităţi mai mici, tanin.
Frunzele
Dudul alb are o istorie îndelungată în medicina tradiţională chineză. Cercetări recente au arătat o îmbunătăţire în tratamentul cu extract din frunze de dud în elefantiazis şi în tetanos cu doze de sevă de dud amestecată cu zahăr.
Frunzele sunt antibacteriene, astringente, diaforetice, hipoglicemiante. Se administrează intern în tratamentul răcelii, gripei, infecţiilor oculare şi sângerărilor nazale Un extract de frunze, injectat, poate fi folosit în tratamentul elefantiazisului şi fistulelor purulente. Frunzele se recoltează după prima brumă de toamnă şi pot fi folosite proaspete, dar sunt preferate uscate. Codiţele frunzelor sunt antireumatice, antispasmodice, diuretice, hipotensive. Ele sunt folosite pentru calmarea durerilor reumatice şi spasmelor musculare, în special în jumătatea superioară a corpului, şi pentru hipertensiune arterială.
Scoarţa şi fructele
Tinctura obţinută din scoarţă se foloseşte pentru calmarea durerilor de dinţi. Se recoltează iarna şi se usucă pentru a fi folosită mai târziu. Scoarţa are efecte antihistaminice, purgative, antitusive, diuretice, expectorante, hipotensive şi sedative, fiind folosită pentru tratamentul astmului bronşic, tusei, bronşitei, edemelor, hipertensiunii arteriale şi diabetului. Extractul obţinut din scoarţa de dud are proprietăţi antibacteriene şi antifungice.
Fructele, albe sau negre – în funcţie de specie -, sunt dulci, zemoase, dar cu un gust fad, prea puţin apreciat. Cu toate acestea, 100 de grame de fructe conţin 87,5 g apă şi proteine, grăsimi, carbohidraţi, acid malic, fibre, calciu, fosfor, fier, acid ascorbic şi acid nicotinic. Din cauza conţinutului mare de apă, fructele au un efect tonic asupra rinichilor. Se folosesc în tratamentul incontinenţei urinare, ameţelilor, insomniei, anemiei, asteniei nervoase, hipertensiunii arteriale, diabetului, albirii premature a părului şi constipaţiei la vârstnici.
Ceai pentru diabet
Un ceai hipoglicemiant se obţine din frunze de dud, una-două linguri la o cană cu apă. Se prepară o infuzie din care se beau două-trei căni pe zi. Ceaiul este excelent pentru bolnavii de diabet.
