Stenoza aortică

Inima este compusă din mai multe camere şi valve care conlucrează perfect pentru a asigura circulaţia sângelui în organism. Astfel, jumătatea dreaptă a inimii preia sângele neoxigenat întors din tot corpul şi îl pompează în circulaţia pulmonară. Împrospătat la nivelul plămânilor, sângele ajunge apoi la jumătatea stângă a inimii, care este o pompă mult mai eficientă atât ca forţă de contracţie, cât şi ca funcţionare a valvelor – pe măsura rolului său de a alimenta întreg corpul. Responsabilul principal pentru această muncă titanică e miocardul ventriculului stâng, dar munca sa ar fi zadarnică în absenţa unui sistem de valve foarte bine pus la punct.
Stenoza reprezintă deschiderea incompletă a unei valve şi poate afecta oricare dintre cele patru valve cardiace. Datorită presiunii mai ridicate la care funcţionează şi faptului că separă principala cavitate cardiacă (ventriculul stâng) de principala arteră a organismului (artera aortă), stenoza valvei aortice este mai frecventă şi mai gravă decât a celorlalte trei valve – mitrală, tricuspidă sau pulmonară.
Cauza stenozei aortice poate fi congenitală (din naştere) sau post-reumatismală (în urma reumatismului articular acut suferit în copilărie), dar cea mai frecventă este stenoza aortică degenerativă, produsă prin „îmbătrânirea“ valvei aortice; se pare că la procesul degenerativ al valvei aortice contribuie aceiaşi factori de risc cardiovascular care produc şi cardiopatia ischemică: hipertensiunea arterială, colesterolul crescut, diabetul zaharat, obezitatea, predispoziţia ereditară (dacă părinţii au suferit de boli cardiovasculare la vârste tinere), fumatul, stresul, sedentarismul, abuzul de alcool (nu şi consumul moderat de alcool!) şi mâncarea nesănătoasă – bogată în grăsimi şi dulciuri, sărată şi lipsită de legume şi fructe.
Prin deschiderea incompletă a valvei aortice, sângele este pompat cu dificultate şi efort suplimentar din partea ventricului stâng, care este suprasolicitat proporţional cu gravitatea stenozei aortice. Atunci când stenoza aortică este severă, pereţii ventriculului stâng se îngroaşă foarte mult, consecutiv sunt afectate şi celelalte valve cardiace, iar în stadiile mai avansate ale bolii dimensiunile cavităţilor inimii cresc progresiv.
Simptomele caracteristice ale stenozei aortice sunt oboseala, durerea toracică anginoasă tipică şi episoadele de pierdere a stării de conştienţă cauzate de efort. Când enorma capacitate de adaptare a inimii e depăşită, se instalează insuficienţa cardiacă, sindrom cu prognostic sumbru şi mortalitate ridicată, manifestat prin agravarea oboselii şi umflarea picioarelor. Pornind de la simptomele descrise şi bazându-se pe modificările tipice la ascultarea inimii (suflul sistolic), diagnosticul este confirmat prin ecografia cardiacă Doppler, cu ajutorul căreia se pot, de asemenea, stabili severitatea stenozei aortice şi momentul optim pentru intervenţia chirurgicală.
Stenoza aortică poate fi prevenită prin combaterea atât a reumatismului articular acut la copii şi adolescenţi, dar mai ales a factorilor de risc cardiovascular enumeraţi – asupra celor mai mulţi dintre aceşti factori de risc putem şi trebuie să intervenim pentru a reduce riscul apariţiei nu doar a stenozei aortice, dar mai ales a cardiopatiei ischemice şi a celorlalte boli vasculare înrudite.
Evoluţia spre agravare a stenozei aortice poate fi influenţată prin adoptarea unui stil de viaţă şi regim alimentar sănătos, prin evitarea sării, printr-un tratament medicamentos corect şi, în cazuri atent selecţionate, prin chirurgia cardiacă. Operaţiile urmăresc fie repararea valvei, fie (mai frecvent) înlocuirea acesteia cu o proteză valvulară biologică sau mecanică, şi pot conduce la ameliorarea substanţială a simptomatologiei şi la schimbarea radicală a prognosticului bolii.