Diagnosticul hipertensiunii arteriale

Hipertensiunea arterială e o boală cronică, aceasta afectând circa un sfert din populaţia adultă a României. Interesul care i se acordă se datorează atât marii sale răspândiri, cât şi faptului că reprezintă unul dintre cei mai importanţi factori de risc pentru bolile cardiovasculare – alături de diabetul zaharat, creşterea colesterolului, fumat, obezitate, predispoziţia ereditară, stres, sedentarism şi dieta nesănătoasă (abundentă în grăsimi, dulciuri, sare şi alcool, fără legume şi fructe).
Măsurarea presiunii arteriale se face uzual în centimetri coloană de mercur, deşi recomandările internaţionale sunt de a exprima tensiunea în milimetri de mercur. Hipertensiunea arterială se caracterizează prin creşterea constantă a valorilor tensiunii peste 140 cu 90 milimetri de mercur, adică „paisprezece cu nouă“.
Diagnosticul hipertensiunii necesită măsurarea repetată a valorilor tensionale pentru a stabili dacă acestea se încadrează în limitele normale sau patologice. Pentru aceasta, puteţi merge la medic sau chiar puteţi procura un tensiometru pe care să învăţaţi să-l folosiţi singuri. Nu faceţi însă excese: de obicei nu este necesară măsurarea zilnică a tensiunii.
Din păcate, diagnosticul de hipertensiune este pus prea uşor în cazul acelora care prezintă creşteri tranzitorii ale tensiunii. În acest sens, trebuie ştiut că o persoană normotensivă poate avea uneori valori ale tensiunii peste 140 cu 90, fără ca aceasta să reprezinte o situaţie patologică. Aceste creşteri tensionale, numite impropriu „tensiune oscilantă“, sunt normale şi pot avea cauze diverse: efortul fizic, durerile de intensitate mare, emoţiile sau doar emotivitatea dumneavoastră excesivă, îngrijorarea, consumul recent de cafea, alcool sau medicamente care pot creşte tensiunea. În aceste cazuri nu este necesar un tratament antihipertensiv, iar dacă tratamentul este totuşi instituit (situaţie din păcate frecvent întâlnită), efectul este scăderea presiunii arteriale sub valorile normale, manifestată prin ameţeală, somnolenţă, dureri de cap, tulburări de vedere sau senzaţie de oboseală.
Pentru a evita o astfel de situaţie, nu vă măsuraţi tensiunea atunci când sunteţi obosiţi, speriaţi, îngrijoraţi, supăraţi sau emoţionaţi, aţi băut cafea, alcool sau aveţi dureri puternice. Întotdeauna este bine să treacă un interval de minimum 10-15 minute de când aţi intrat în cabinetul medical şi v-aţi aşezat pe canapea, până când vi se măsoară tensiunea arterială.
Există însă unele cazuri în care tensiunea unei persoane e foarte variabilă de la o măsurare la alta. În aceste condiţii, este greu de stabilit dacă pacientul este normotensiv şi trebuie să rămână fără tratament sau este hipertensiv şi trebuie instituit tratamentul medicamentos şi dietetic.
Această dilemă poate fi rezolvată relativ simplu cu ajutorul dispozitivului pentru monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale. Acesta este un aparat electronic miniaturizat, pe care pacientul îl poartă pe parcursul a 24-48 de ore şi care poate măsura automat, în mod repetat, tensiunea arterială. Datorită portabilităţii sale şi a asemănării cu Holterul (dispozitiv folosit pentru înregistrarea continuă a electrocardiogramei), aparatul folosit pentru monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale (MAPA) este cunoscut în rândul medicilor şi pacienţilor sub denumirea incorectă, dar larg folosită de „Holter de tensiune“.