Vaccinurile previn îmbolnăvirea, complicaţiile sau decesul cauzate de bolile infecţioase, precum şi apariţia pandemiilor.
Vaccinurile sunt produse biologice care conţin suspensii de virusuri sau bacterii vii atenuate, virusuri sau bacterii inactivate (omorâte) sau fracţiuni din acestea, şi se administrează cu scopul de a induce un răspuns imun protector.
De ce este importantă vaccinarea
Prin folosirea pe scară largă a vaccinurilor s-a realizat o reducere semnificativă a numărului de îmbolnăviri prin infecţii prevenibile prin vaccinare (difterie, tetanos, poliomielită, tuse convulsivă, hepatită B, rujeolă, tuberculoză). De asemenea, vaccinările au provocat scăderea numărului internărilor, diminuarea costurilor spitalizării, reducerea complicaţiilor sechelare ale bolilor, au scăzut indicatorii de morbiditate şi mortalitate (până la 99%).
Prin vaccinare s-a reuşit eradicarea globală a variolei şi salvarea a milioane de vieţi. Înaintea introducerii vaccinării antirujeolice, se înregistrau anual peste 100.000 de cazuri şi 200-300 de decese. După introducerea vaccinării antirujeolice în 1979, frecvenţa îmbolnăvirilor s-a redus.
Vaccinările asigură beneficii individuale, dar şi colective la nivel de societate. Persoana vaccinată va fi protejată faţă de infecţie, faţă de boala manifestată clinic, complicaţiile vor fi prevenite, de asemenea şi decesele. Beneficiile la nivel colectiv se regăsesc în prevenirea epidemiilor, scăderea costurilor de îngrijire, asigurarea imunităţii de grup.
Contraindicaţiile vaccinurilor
Vaccinurile nu trebuie folosite în următoarele cazuri:
1. Situaţii în care organismul nu poate produce anticorpi (caşexie, agamaglobulinemie, neoplasme, hemopatii maligne), vaccinarea agravând evoluţia bolii;
2. Situaţii în care răspunsul în anticorpi este insuficient (boli infecţioase acute sau în convalescenţă, boli care epuizează organismul);
3. Situaţii în care organismul a făcut deja boala pentru care se face vaccinarea (aceasta se efectuează înainte de apariţia bolii, pentru a o preveni);
4. TBC evolutivă – vaccinarea putând agrava boala;
5. Nefropatiile cronice cu sediment patologic în urină se pot vaccina BCG, antipolio, antitetanic, antivariolic, antiholeric;
6. Diabetul zaharat – se poate vaccina antipolio, antidifteric, antitetanic;
7. Afecţiuni cardiovasculare decompensate şi tulburări de ritm;
8. Afecţiuni neurologice – se evită vaccinurile preparate din bacteriile sau virusurile cu neurotropism;
9. Afecţiuni hepatice cronice;
10. Afecţiuni cutanate alergice – eczema constituţională contraindică vaccinarea BCG şi antivariolică;
11. Boli alergice – astmul bronşic sau stările ce denotă o constituţie alergică (urticaria şi eczema de contact nu reprezintă contraindicaţii absolute);
12. Sarcină – sunt interzise vaccinurile cu virus viu în primele trei luni de sarcină (risc teratogen). Se poate administra doar anatoxină tetanică şi vaccinare antipolio cu virus omorât;
13. Corticoterapia prelungită – se evită vaccinurile cu virusuri vii atenuate;
14. Administrarea de imunoglobuline specifice necesită temporizarea vaccinării trei-patru săptămâni;
15. Vaccinarea copiilor cu sindroame imunodeficitare variază foarte specific, de la caz la caz.
Efecte adverse
Mecanismul de producere a reacţiilor la vaccinare sau a efectelor adverse ale vaccinurilor constă în eliminarea de substanţe histaminice, de endotoxine de către vaccin, cu declanşarea de reacţii alergice faţă de proteinele microbiene conţinute în vaccin. Aceste reacţii pot fi locale sau generale.
Reacţiile locale sunt fenomene inflamatorii la locul de inoculare (eritem, edem, durere, impotenţă funcţională). Durează circa 24 de ore şi nu necesită tratament specific. Reacţiile generale sunt febră, stare generală alterată, greţuri, vărsături, diaree. Acestea necesită tratament simptomatic.
Şocul vaccinal precoce apare rar şi este un şoc anafilactic care necesită tratament de urgenţă pentru combaterea colapsului cardiovascular.
Rar, pot să mai apară reacţii de organ. Acestea sunt diferite, în funcţie de tipul de vaccinare (nefropatie după vaccinarea antitetanică, encefalită după vaccinarea antipoliomielitică, paralizie de neuron motor periferic după vaccinarea antirabică). În cazul reacţiilor focale, există riscul agravării unor boli preexistente, dar într-un număr foarte mic de cazuri.
