Ecografia cardiacă Doppler

Ecografia este, cu siguranţă, explorarea imagistică medicală care a cunoscut cea mai mare dezvoltare în ultimii zeci de ani, ajungând la performanţe de neimaginat atunci când s-au pus bazele sale. Principiul ei, acelaşi cu cel al aparatelor radar, a fost descoperit în urmă cu peste 150 de ani de fizicianul austriac Christian Doppler: ecografele emit ultrasunete către organele interne, pe care apoi le captează şi le procesează pentru a ne oferi imagini foarte fidele ale acestora.
Multiplele avantaje ale ecografiei au propulsat-o fără îndoială în poziţia de „vedetă“ a medicinei secolului XXI: calitatea excepţională a imaginilor, rapiditatea şi comoditatea examinării, disponibilitatea largă, lipsa efectelor nocive etc. Producătorii de echipamente medicale au realizat potenţialul extraordinar al metodei, întrecându-se în a perfecţiona imaginile obţinute în paralel cu scăderea dramatică a preţului şi punând astfel la dispoziţia întregii populaţii ecografe superioare celor folosite cu doar zece ani în urmă doar în câteva centre din lume.
Trebuie subliniat că ultrasunetele pe care se bazează ecografia sunt inofensive pentru corpul uman, practic neexistând contraindicaţii sau reacţii adverse ale acestui tip de examinare, indiferent de vârsta pacientului. Acest lucru a dus chiar la unele excese, dacă ne gândim la părinţii care îşi „vizualizează“ lunar copiii încă nenăscuţi.
Aproape că nu există ramură a medicinei care să nu beneficieze de informaţiile obţinute prin această tehnică. Particularitatea ecografiei cardiace este că inima se află într-o permanentă mişcare, de unde necesitatea ca echipamentele folosite să aibă caracteristici speciale în comparaţie cu acelea folosite, de exemplu, pentru examinarea organelor abdominale.
Pentru a putea măsura viteza sângelui, ecografele şi sondele dedicate cordului trebuie să lucreze şi în modulurile Doppler color, Doppler pulsat şi, mai ales, Doppler continuu. În plus, în modulul Doppler tisular cardiac, adăugat ecografelor de ultimă generaţie, se poate măsura cu exactitate viteza de contracţie a pereţilor inimii, detectându-se astfel din stadiile precoce orice tulburare apărută în contractilitatea sau relaxarea cardiacă.
Ecografia contribuie la
diagnosticarea celor mai multe afecţiuni ale inimii: insuficienţa cardiacă, stenoze (îngustări) sau insuficienţe ale valvelor (lipsa închiderii), boli cardiace congenitale, infarctul miocardic, angina pectorală şi alte forme de cardiopatie ischemică, miocardite, pericardite şi endocardite, traumatisme cardiace etc.