By-passul aorto-coronarian

Continuăm seria de articole dedicate cardiopatiei ischemice cu prezentarea uneia dintre metodele terapeutice cele mai eficiente, chirurgia de by-pass aorto-coronarian. Am reţinut că fenomenul responsabil de apariţia cardiopatiei ischemice este depunerea de colesterol pe interiorul pereţilor arterelor coronare care irigă muşchiul cardiac, ceea ce duce la irigarea insuficientă a acestuia, cu apariţia durerii toracice tipice, numită angină pectorală.
Terapia universală aplicabilă tuturor pacienţilor afectaţi de cardiopatia ischemică se bazează pe folosirea unor medicamente dovedite ca eficiente şi pe implementarea unui stil de viaţă sanogen: oprirea fumatului, exerciţiile fizice regulate, evitarea excesului ponderal şi a sedentarismului, consumul moderat de alcool şi adoptarea unei diete sănătoase, bazată pe legume şi fructe proaspete, cu puţine dulciuri concentrate şi grăsimi de origine animală. Dacă tratamentul farmacologic şi schimbarea stilului de viaţă şi de hrană încearcă să încetinească sau să oprească evoluţia procesului de creştere a plăcilor de colesterol de pe pereţii vaselor de sânge, angioplastia coronariană şi by-passul aortocoronarian sunt tehnici care asigură restabilirea rapidă a fluxului de sânge prin arterele îngustate.
Aşa cum am văzut în articolul precedent, angioplastia presupune umflarea unui balonaş introdus chiar la nivelul vasului îngustat, ceea ce duce practic la dispariţia stenozei şi la recalibrarea respectivului vas sanguin. Metoda este eficientă dacă plăcile de colesterol vizate sunt scurte, necalcificate şi puţine la număr. La pacienţii care au multe plăci de colesterol, lungi şi calcificate, angulate sau situate la bifurcaţia arterelor, angioplastia poate avea şanse mici de izbândă şi este uneori indicată recurgerea la operaţia chirurgicală.
Principiul operaţiei de by-pass aorto-coronarian este simplu: aducerea sângelui printr-un şunt, printr-o derivaţie, în aval de segmentul îngustat al arterei coronare. Acest şunt constă de cele mai multe ori dintr-o venă recoltată în timpul operaţiei de la piciorul aceluiaşi pacient; vena respectivă se implantează cu un capăt în artera aortă, iar cu celălalt în artera coronară afectată, dincolo de stenoză – de unde şi denumirea procedurii de „by-pass aorto-coronarian“.
O variantă a acestei operaţii este redirecţionarea unei artere învecinate inimii, responsabilă de irigarea unor muşchi ai toracelui, şi implantarea acesteia într-o arteră coronară, bineînţeles în avalul unei zone îngustate. Fie că se realizează cu ajutorul unei artere redirecţionate sau al unei vene reimplantate, efectul operaţiei este că sângele va trece nestingherit spre zona din muşchiul cardiac care suferea din cauza irigării insuficiente.
Spre deosebire de angioplastia coronariană, în care întreaga intervenţie se realizează prin introducerea unor instrumente printr-o mică incizie a arterei femurale şi manevrarea lor din exteriorul corpului, by-passul aorto-coronarian este o operaţie chirurgicală laborioasă, desfăşurată de-a lungul mai multor ore, care presupune deschiderea toracelui şi, de obicei, oprirea bătăilor inimii în timpul realizării.
Deşi riscul de complicaţii perioperatorii nu este neglijabil, ca în cazul angioplastiei, prognosticul pe termen lung al pacienţilor care au suferit un by-pass aorto-coronarian este net îmbunătăţit, putându-se înregistra evoluţia fără simptome pentru mai multe zeci de ani. Din păcate însă, în România, această operaţie se poate realiza doar în cinci oraşe: Bucureşti, Cluj, Iaşi, Timişoara şi Târgu Mureş.