Busuiocul împiedică înmulţirea bacteriilor şi are efecte antiinflamatoare asemănătoare aspirinei şi ibuprofenului. Este recomandat în tratamentul virozelor respiratorii, artritei reumatoide, inflamaţiilor intestinului.
Busuiocul este o plantă de aproximativ 30 de centimetri. Frunzele şi florile lui au o aromă picantă, asemănătoare cuişoarelor, şi se folosesc la loc de cinste în gastronomie pentru aromatizarea supelor, mâncărurilor de roşii, salatelor. Planta conţine peste 80 de substanţe nutritive şi medicinale, însă studii recente au arătat că efectul protector pentru sănătate îl au îndeosebi două componente: flavoinoidele şi uleiurile volatile, acestea din urmă fiind cele mai importante. Ele îi conferă busuiocului proprietăţi antibacteriene, protecţia fiind asigurată la nivel celular. Împiedică, totodată, înmulţirea şi dezvoltarea mai multor tipuri de bacterii, printre care Listeria monocytogenes, Staphylococcus aureus, Escherichia coli, Yersinia enterocolitica şi Pseudomonas aeruginosa.
Eficienţă împotriva bacteriilor rezistente la antibiotice
Uleiul esenţial obţinut din frunze şi-a dovedit, de asemenea, eficacitatea în inhibarea acţiunii unor bacterii rezistente la tratamentul cu antibiotice. Într-un studiu publicat în 2003 în Journal of Microbiology Methods din SUA, se arată că uleiul esenţial din busuioc este capabil să inhibe tulpini de bacterii din genurile Staphylococcus, Enterococcus şi Pseudomonas, Shigella, care nu numai că sunt larg răspândite, dar acum pun grave dificultăţi în tratament, deoarece şi-au dezvoltat un nivel ridicat de rezistenţă la antibiotice de droguri. În concluzie, busuiocul trebuie folosit cât mai mult în alimentaţie. Este recomandat în special la asezonarea mâncărurilor ce pot fi păstrate un timp mai îndelungat, pentru că împiedică dezvoltarea unor bacterii periculoase.
Oamenii de ştiinţă au studiat îndeosebi un anumit compus al uleiului volatil, eugenolul, care s-a dovedit că ar bloca activitatea unei enzime din organism numită ciclooxigenază. Multe medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, cum ar fi aspirina sau ibuprofenul, acţionează asemănător, prin inhibarea enzimei respective. Acest efect de inhibare enzimatică al eugenolului recomandă busuiocul ca pe o plantă medicinală cu excelente calităţi antiinflamatoare, care poate oferi beneficii importante în tratamentul simptomatic al unor probleme inflamatorii din artrita reumatoidă sau sindromul de intestin iritabil.
Busuiocul este şi sursa unor substanţe nutritive importante pentru organism, cum ar fi vitaminele A şi C, magneziu, fier, calciu şi potasiu.
Sfaturi gastronomice
Pentru că uleiurile sunt volatile, este bine ca busuiocul să fie adăugat în mâncare la sfârşitul preparării.
Frunze proaspete de busuioc tocate mărunt şi amestecate cu usturoi pisat şi ulei de măsline extravirgin sunt ingredientele principale la prepararea sosului pesto, folosit ca bază pentru gătirea pastelor. Acelaşi sos pesto poate fi folosit la prepararea unor delicioase bruschete cu somon.
Se poate prepara o salată mediteraneană cu roşii, mozzarella şi ulei de măsline. Busuiocul este un excelent condiment şi pentru preparatele care conţin vinete, varză, ardei iute sau tofu.
Se mai pot amesteca într-un blender frunze de busuioc cu ulei de măsline şi ceapă şi adăuga la supa de roşii.
Ceai
Bucuraţi-vă pur şi simplu de un ceai cald de busuioc fortifiant, obţinut din frunze tocate, lăsate să infuzeze în apă fierbinte timp de opt minute. Se bea cald, îndulcit cu puţină miere. Este recomandat ca adjuvant pentru tratamentul infecţiilor căilor respiratorii superioare şi gripei.
