Menta este una dintre cele mai cunoscute plante medicinale cultivate pe teritoriul ţării noastre, fiind folosită din antichitate ca remediu natural în tratamentul afecţiunilor digestive.
Menta este o plantă ierboasă, perenă, foarte rezistentă, care poate fi cultivată atât în grădină, cât şi în ghivece. Există mai multe varietăţi ale acestei plante, cele mai cunoscute fiind Mentha piperita şi Mentha spicata.
Mentha piperita este o plantă de aproape 90 de cm înălţime, cu rădăcini adânci, pătrăţoase, şi frunze cu tentă purpurie. Florile au culoarea violet-deschis, apar la capătul ramurilor şi înfloresc pe toată perioada de creştere a plantei.
Mentha spicata nu depăşeşte 60 de cm înălţime şi are frunzele uşor întoarse, cu nervuri foarte pronunţate. Florile sunt de culoare albă-purpurie, cresc pe ramuri lungi de 5-10 cm şi înfloresc de primăvara până toamna.
Planta se poate recolta pe toată perioada de înflorire, de la începutul lunii iunie până la sfârşitul lui august. Cu cât culegeţi mai multe frunze, cu atât ea va creşte mai repede. De la mentă se folosesc doar frunzele. După recoltare, acestea se depozitează în locuri uscate şi întunecate. Proprietăţile terapeutice ale mentei se datorează mentolului, un ulei volatil care se găseşte în proporţie de 2,5% în frunzele plantei.
Efecte terapeutice
Menta are proprietăţi antiseptice (luptă împotriva infecţiilor), astringente (contribuie la curăţarea sebumului şi la închiderea porilor), depurative (favorizează eliminarea toxinelor din organism), cicatrizante şi calmante.
Frunzele de mentă conţin mentol, dar şi alte substanţe cu importante proprietăţi terapeutice, precum tanin (12%, sub formă de acid cafeic), vitamina C, acizi organici, săruri minerale şi substanţe antibiotice.
Frunzele de mentă se administrează fie sub formă de infuzie sau de pulbere. Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de frunze şi 200 de ml de apă fierbinte. Pentru a se obţine efectul terapeutic maxim, infuzia nu trebuie îndulcită.
Menta poate fi folosită cu succes în tratamentul bolilor digestive, precum indigestiile, balonarea, infecţiile gastrointestinale, diareea şi dischinezia biliară. De asemenea, menta întreţine sănătatea ficatului şi înlătură stările de vomă.
Este contraindicată administrarea mentei bolnavilor cu gastrită, ulcer sau reflux gastroesofagian, deoarece poate cauza apariţia arsurilor.
Întârzie menopauza
Pe lângă efectele benefice asupra aparatului digestiv, menta combate durerile de cap şi muşchi şi întârzie apariţia menopauzei. Datorită efectelor antibacteriene şi anestezice, terapeuţii recomandă inhalaţiile cu infuzie de mentă în tratamentul bolilor respiratorii. Uleiul de mentă stimulează circulaţia periferică, vindecă şi tonifică pielea uscată.
Menta dă rezultate bune în tratamentul stărilor de agitaţie. Pentru a avea un somn liniştit, se recomandă consumul unei căni de infuzie de mentă seara, înainte de culcare. Masarea tâmplelor cu ulei de mentă diluat în ulei de măsline înlătură tensiunea nervoasă provocată de oboseală şi de lipsa somnului.
Contraindicaţii
Nu se administrează menta copiilor mici, pentru că poate produce intoxicaţii sau contracţii spasmodice ale bronhiilor. Uleiul volatil de mentă trebuie folosit cu precauţie, fiindcă poate provoca iritaţii dacă nu este diluat. Pentru evitarea acestui efect nedorit se recomandă amestecarea lui cu ulei de măsline.
