Busuiocul este o plantă erbacee originară din India, fiind folosită ca remediu natural datorită proprietăţilor sale calmante, reconfortante şi tonifiante.
Busuiocul este o plantă înaltă de 20-50 cm, are frunze cu lungimea de 1,5-5 cm şi lăţimea de 1-3 cm, florile fiind de culoare albă sau roz.
În ţara noastră, se cultivă îndeosebi în Câmpiile Olteniei, Timişului şi Bărăganului.
De la busuioc se utilizează tulpinile şi ramurile tinere, acoperite de frunze verzi. Acestea trebuie să fie întotdeauna proaspete, putând fi utilizate în bucătărie, ca mirodenii, sau la prepararea remediilor medicinale.
Planta este folosită în medicina naturistă datorită efectelor sale antibiotice, antitusive, antiseptice şi diuretice. De asemenea, calmează durerile abdominale, favorizând tranzitul intestinal şi prezentând efecte antiinflamatorii gastrice şi renale. Alte efecte sunt cele antifungice (combaterea infecţiilor fungice), antimigrenoase, sedative şi antipiretice (de scădere a febrei).
Preparare
Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de frunze de busuioc şi din 200 ml de apă clocotită. Se recomandă consumul de ceai de trei ori pe zi: după mesele principale şi seara, înainte de culcare. Ceaiul de busuioc stimulează apetitul alimentar, fiind recomandat în disfuncţii stomacale, gastrite, iritabilitate, migrene, nervozitate, angină pectorală, colici intestinale sau balonări. Înlătură greaţa şi voma, combate astenia şi febra. De asemenea, ceaiul de busuioc combate durerile articulare, simptomele reumatismului şi pe cele ale insuficienţei circulatorii.
Ceaiul concentrat de busuioc este un bun energizant. Acesta se prepară dintr-un pumn de plantă uscată şi mărunţită şi 250 ml de apă, care se fierb două minute, apoi se infuzează cinci minute şi se strecoară. Se recomandă consumul a două ceaiuri concentrate de busuioc pe zi. Pe lângă efectul energizant, acest ceai este recomandat femeilor care alăptează, deoarece stimulează secreţia glandelor mamare. Poate fi folosit ca apă de gură, dar şi pentru gargarisme în cazul aftelor bucale, leziunilor buco-erozive, faringitelor sau anginelor.
Agheasma încetineşte îmbătrânirea
Efectele împotriva îmbătrânirii ale agheasmei de busuioc sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri. Pentru a obţine agheasma, trebuie să ţineţi florile uscate de busuioc în apă cel puţin opt ore şi apoi să le filtraţi. Se recomandă consumul pe stomacul gol, dimineaţa. Agheasma este folosită ca remediu naturist în cazurile de îmbătrânire prematură, în tulburările apărute la menopauză sau andropauză şi în cazul sterilităţii masculine sau feminine. Se consideră că busuiocul intervine în cazul proceselor de îmbătrânire la nivel celular.
Alte recomandări
Datorită efectelor antiseptice şi cicatrizante, alifia de busuioc se recomandă în tratamentul rănilor cu puroi (grăbeşte vindecarea acestora), al buzelor crăpate, tălpilor şi palmelor crăpate, ulceraţiilor infectate ale pielii şi în cazul cheratodermiilor (îngroşării pielii de pe palme sau tălpi). În cazul înţepăturilor de insecte, se freacă pielea cu frunze proaspete, fiind prevenită astfel apariţia infecţiilor.
