Disfagia reprezintă dificultatea de a înghiţi. De obicei, această boală apare mai des la vârstnici. Aproximativ 10% dintre persoanele de peste 50 de ani prezintă dificultăţi la deglutiţie.
Deglutiţia (procesul de înghiţire) este un act reflex, prin care bolul alimentar este transportat din cavitatea bucală la stomac şi care cuprinde trei etape: bucală, faringiană şi esofagiană. Disfagia apare în cazul bolilor care afectează una sau mai multe dintre aceste etape. Pacienţii cu disfagie au riscuri ridicate de apariţie a unor complicaţii precum pneumonia de aspiraţie, malnutriţia, scăderea în greutate şi deshidratare.
Cauze
Disfagia are cauze multiple, cea mai frecventă fiind accidentul vascular cerebral. În jur de 70% dintre persoanele care au suferit un atac cerebral prezintă disfagie, riscul apariţiei pneumoniei de aspiraţie fiind foarte ridicat în acest caz.
Alte cauze ale apariţiei disfagiei sunt obstrucţiile locale cauzate de cancerul bucal, lingual, faringian sau cel din zona gâtului şi bolile neuromusculare (tumorile, poliomielita, miastenia gravis, scleroza, tireotoxicoza, extirparea laringelui sau a esofagului). Vârsta înaintată, spondiloza cervicală şi bolile esofagului (tumori benigne, cancerul esofagian, corpi străini, boala de reflux gastro-esofagian) pot duce la disfagie.
Simptome
Simptomele disfagiei variază în funcţie de sediul bolii. În cazul disfagiei orale sau faringiene, bolnavii acuză tuse şi senzaţie de sufocare, dificultăţi la înghiţire, hipersalivaţie, imposibilitatea înghiţirii salivei, scăderea bruscă în greutate, modificarea timbrului vocal, oprirea bolului alimentar şi apariţia pneumoniei de aspiraţie.
În cazul disfagiei esofagiene, bolnavii au senzaţia de presiune retrosternală şi regurgitează frecvent. Pacienţii descriu în acest caz o senzaţie particulară, de oprire a bolului alimentar la un anumit interval de timp de la înghiţire. De asemenea, prezintă pneumonii recurente (repetate).
Complicaţii
Disfagia poate conduce, dacă este neglijată, la apariţia unor probleme grave de sănătate. Malnutriţia, care apare foarte frecvent, reduce rezistenţa organismului la infecţii, putând provoca în cele mai multe cazuri apariţia pneumoniei. Osteoporoza, osteopenia şi anemia apar din cauza asocierii disfagiei cu malnutriţia. Aspiraţia (pătrunderea alimentelor în căile respiratorii) conduce la apariţia infecţiilor căilor respiratorii superioare şi a pneumoniilor. Deoarece bolnavul nu mai poate consuma lichide în cantităţi normale, din cauza regurgitării acestora, poate apărea deshidratarea.
Tratament
Tratamentul disfagiei diferă în funcţie de organul bolnav. În cazul disfagiei oro-faringiene se urmăreşte modificarea dietei, sunt urmate exerciţii de stimulare a structurilor oro-faringiene şi se recomandă manevre terapeutice de deglutiţie şi modificarea poziţiei corpului.
Disfagia esofagiană se tratează în funcţie de cauză. Dacă disfagia se asociază cu boala de reflux gastroesofagian, se recomandă medicamentele care reduc aciditatea. În cazul tumorilor esofagiene şi al diverticulilor esofagieni, se recomandă tratamentul chirurgical.
Diagnostic
Disfagia este diagnosticată de medic prin investigaţii de specialitate, precum endoscopia superioară, videoesofagoscopia, manometria esofagiană, examen radiologic baritat şi monitorizarea PH-ului esofagian. Examenul fizic este foarte important, incluzând examinarea gurii, a faringelui şi a laringelui.
