Boala Alzheimer este o afecţiune neurologică degenerativă, ireversibilă, care apare la persoanele cu vârste înaintate. Această maladie afectează zonele creierului care controlează limbajul, comportamentul, memoria, intelectul.
Deşi un procent foarte mare de persoane în vârstă suferă de tulburări de memorie, bolnavii de Alzheimer prezintă simptome mult mai avansate decât acestea. Printre manifestările maladiei se numără tulburările de comportament, tulburări grave ale memoriei, pierderea capacităţii de a gândi normal, apariţia tulburărilor de personalitate şi incapacitatea de a efectua în mod normal sarcinile zilnice.
În prezent, această boală este cea mai frecventă formă de declin mintal apărută la persoanele în vârstă. Bolnavii de Alzheimer reprezintă 50% dintre cazurile de demenţă. Incidenţa maladiei în ţările europene este de 2-3% la persoanele cu vârsta între 65-70 de ani, de 6% la vârsta 75-85 de ani şi de 25-40% la cele de peste 85 de ani.
În funcţie de momentul apariţiei, boala Alzheimer poate fi clasificată în demenţa presenilă, în cazul apariţiei la vârste sub 65 de ani, şi demenţa senilă, în cazul apariţiei la persoanele de peste 70 de ani.
Evoluţia bolii
Boala progresează diferit, în funcţie de individ, durata acesteia fiind de obicei între şapte şi zece ani, în unele cazuri această perioadă putându-se extinde până la 20 de ani. La început este afectată capacitatea de gândire, pe parcursul anilor pierderea memoriei fiind tot mai pronunţată. Persoanele afectate de boală nu-şi mai pot aminti unde locuiesc, numele membrilor familiei, locul obiectelor din casă. De asemenea, o dată cu avansarea maladiei, aceşti bolnavi nu vor mai putea să efectueze activităţi obişnuite, devenind anxioşi sau chiar agresivi.
Pe lângă tratamentul medicamentos, persoanele care suferă de demenţă au nevoie de servicii de îngrijire comunitară, în centre de zi, sau de îngrijire la domiciliu. Medicamentele nu vindecă, ci doar atenuează evoluţia bolii. De aceea, un accent mare trebuie să fie pus pe prevenţie. Dacă este identificată în primii zece ani, adică înainte de apariţia simptomatologiei, şi se acţionează imediat este posibil ca boala să nu se mai manifeste sau să apară mult mai târziu.
Alzheimer, o formă de diabet
Studii recente sugerează că boala Alzheimer este, de fapt, o formă de diabet. Cercetătorii de la Brown Medical School şi din Spitalul din Rhode Island au demonstrat că, în stadiile incipiente ale bolii, scade atât nivelul de insulină din creier, cât şi numărul receptorilor pentru insulină. Cercetătorii au demonstrat că deficitul de acetilcolină (prezent în cazul bolnavilor de Alzheimer) este în strânsă legătură cu nivelul insulinei din creier.
Creierul pierde abilitatea de a detecta insulina
Cercetătorii au demonstrat că unele dintre caracteristicile bolii (precum moartea celulelor nervoase) sunt legate de anomalii privind abilitatea creierului de a detecta insulina. Studiul a concluzionat că, în stadiile avansate ale bolii, receptorii insulinici erau cu 80% mai puţini decât în mod normal.
De asemenea, pe lângă scăderea nivelului insulinei, altă anormalitate detectată pe parcursul acestui studiu constă în pierderea abilităţii acesteia de a se lipi de receptorii din celule, urmarea fiind moartea celulelor nervoase.
Tratamentul maladiei Alzheimer poate fi în acest mod mult mai uşor de realizat, nivelul de insulină scăzut fiind caracteristic stadiilor incipiente ale bolii. Pe lângă normalizarea nivelului de insulină, rezistenţa receptorilor din creier trebuie crescută, pentru a preîntâmpina evoluţia bolii.
