Bronz uniform, baie de aer, raze ultraviolete şi apă, învingerea unor tabuuri… sunt doar câteva tentaţii la care puţini mai au puterea de a rezista. Nu ar trebui însă neglijat felul în care ne expunem razelor ultraviolete părţi foarte sensibile ale corpului.
Potrivit site-ului www.meridianul.com, zonele corpului care sunt acoperite mai tot timpul anului trebuie pregătite în mod special pentru expunerea la soare. Sunt necesare creme, expunere graduală şi mare atenţie în cazul în care există unele leziuni, deoarece acestea pot avansa.
Sub acţiunea razelor ultraviolete sunt posibile fie apariţia unor cancere cutanate, fie transformarea unor aluniţe în cancere. De asemenea, există riscul decompensării unor boli cum sunt: lupusul eritematos, porfiria, fotodermatozele. În aceste cazuri, mai întâi trebuie consultat medicul, care va decide dacă este indicată plaja fără costum de baie (topless sau nudism).
O anchetă efectuată recent printre adeptele acestei practici arată că multe doamne fac topless sau nudism pentru că ele cred că le va creşte libidoul. Medicii sunt nevoiţi să le dezamăgească. Contrar a ceea ce se ştia, secreţia hormonală scade în situaţii de temperaturi mari, provocând o scădere a libidoului.
Cum e şi firesc, doamnele sunt cele care ar trebui să acorde o grijă deosebită pentru bronzarea fără urmele costumului de baie. Şi acest lucru nu privind latura estetică a bronzului, ci reţinând că razele ultraviolete şi temperaturile excesive vin în contact direct cu zone extrem de delicate.
Sânul are un tegument mai sensibil comparativ cu restul corpului, care, sub acţiunea soarelui, se poate inflama brusc.
Evident, imediat se va renunţa la topless, deoarece expunerea la soare creşte sensibilitatea glandelor mamare cu posibile efecte negative.
În schimb, zona genitală nu are contraindicaţii speciale. Dar, atenţie, ambele zone – mamară şi genitală – vor fi expuse la soare mai puţin timp, comparativ cu restul corpului.
Sugestii
În Grecia antică, nuditatea era deplin integrată în modul de viaţă socială. Totuşi, abia la începutul secolului al XX-lea nudismul revine în actualitate. În 1903, germanul Paul Zimmerann a creat primul centru special, la Klingsberg. În Franţa, primele experienţe de acest gen sunt consemnate înainte de primul război mondial. Curând, apare o reţea de asociaţii, fenomenul ia numele de „naturism“, care include şi nudismul, „patronat“ de o federaţie internaţională. Se naşte o veritabilă filozofie, în care cultul corpului şi viaţa în natură sunt principalele concepte. În timp ce naturismul se pratică în comunitate, nudismul presupune izolare şi spaţiu retras. Nudismul şi toples-ul sunt frecvente, mai ales în Danemarca şi Germania.
