E legal, dar e imoral. Categoric, este unul din motivele pentru care multe medicamente importante sunt tot mai greu de gÄsit în farmaciile din România. Este una din acele situaÈii în care apÄrarea interesului României este o datorie. Pe de altÄ parte, este o temÄ foarte complicatÄ Èi puÈin transparentÄ, motiv pentru care este foarte expusÄ manipulÄrilor Èi demagogilor politici. Ãn plus, în joc sunt sute de milioane de euro.
Ãn România, ca în majoritatea celorlalte ÈÄri europene, preÈurile la medicamentele care se prescriu pe reÈetÄ nu sunt libere, sunt reglementate de stat. Spre deosebire de multe alte ÈÄri europene, România are prevÄzut, prin lege, cele mai mici preÈuri la medicamente dintr-un lot de alte 12 ÈÄri europene (Bulgaria, Lituania sau Slovacia printre ele). Asta duce la diferenÈe uneori considerabile între preÈul unui medicament vândut în România Èi preÈul aceluiaÈi medicament vândut în Germania. Ceea ce e firesc. ExistÄ Ã®nsÄ o regulÄ sfântÄ a Uniunii Europene: libera circulaÈie a mÄrfurilor pe tot teritoriul UE. Doar cÄ Ã®n acest caz, aceastÄ regulÄ e pentru unii mumÄ Èi pentru noi ciumÄ.
Exemplu simplificat: o companie de distribuÈie de medicamente cu activitate în România cumpÄrÄ o cutie dintr-un medicament cu 10 lei. ProducÄtorul acelei cutii nu are voie sÄ i-o vândÄ mai scump, asta spune legea. Distribuitorul respectiv ar trebui sÄ transporte cutia respectivÄ la farmacia de la colÈ Èi, dupÄ ce Èi-a adÄugat 1 leu adaosul maxim permis tot prin lege, sÄ o lase farmacistului care vinde cutia pacientului român. Doar cÄ distribuitorul mai are altÄ opÈiune: sÄ transporte cutia respectivÄ Ã®ntr-o farmacie din Germania, unde preÈul maxim permis nu este 10 lei, ci 100 de euro. La o diferenÈÄ de preÈ atât de mare, distribuitorul poate lÄsa din preÈ suficient de mult încât sÄ spulbere competiÈia de acolo Èi sÄ facÄ Ã®n continuare profit gras. CumpÄrÄ Ã®n România cu 3 euro Èi vinde în Germania cu 60 de euro. O afacere de vis.
Sigur cÄ Ã®n farmacii nu mai ajung cantitÄÈi suficiente de medicamente pentru pacientul român. Pentru cÄ medicamentele nu sunt ca pufuleÈii, fabricile îÈi fac planuri de producÈie pentru fiecare ÈarÄ Ã®n funcÈie de numÄrul estimat de bolnavi din acea ÈarÄ. Èi atunci când Ètiu cÄ o parte din medicamentele trimise în România nu ajung în farmaciile româneÈti, ci în cele germane, producÄtorii încep sÄ limiteze cantitatea de medicamente trimisÄ la noi.
Acesta este exportul paralel de medicamente (descrierea este cât se poate de simplificatÄ, fenomenul fiind complex). Zeci Èi zeci de mii de cutii destinate pacientului român ies în fiecare lunÄ din România: printre ele se numÄrÄ unele din cele mai utilizate medicamente de cÄtre cardiaci, unele din cele mai utilizate medicamente în psihiatrie, în astm sau în diabet. Zeci Èi zeci de mii de astfel de cutii ies lunar din România: legal, dar profund imoral.
Cine câÈtigÄ din asta? Printre cei mai mari exportatori paraleli din România se numÄrÄ distribuitori mari de medicamente (Farmexpert este un exemplu despre care a scris CÄtÄlin Tolontan), dar Èi distribuitori mai puÈin cunoscuÈi, deÈinuÈi de persoane complet absente din spaÈiul public. Pe de altÄ parte, situaÈia este cunoscutÄ la nivelul instituÈiilor statului Èi e greu de crezut cÄ actualului premier, a cÄrui soÈie a deÈinut farmacii, nu i-a fost explicat în detaliu mecanismul.
Se poate face ceva pentru stÄvilirea acestui export paralel? DacÄ se vrea, cu siguranÈÄ. AutoritÄÈile pot bloca exportul paralel dintr-un anumit medicament dacÄ pot demonstra cÄ acesta lipseÈte din farmacii. Ãn prezenÈa acestei justificÄri, Comisia EuropeanÄ nu poate amenda statul respectiv pe motiv cÄ nu permite libera circulaÈie a mÄrfurilor.
Ãn legea româneascÄ a fost plantat mugurele acestei soluÈii cu mulÈi ani în urmÄ, când s-a precizat în lege cÄ producÄtorii Èi distribuitorii de medicamente sunt obligaÈi sÄ asigure populaÈiei necesarul de medicamente. Doar cÄ, pânÄ anul trecut â 2016, niciun guvern nu a binevoit sÄ defineascÄ acest necesar, sÄ spunÄ exact cât înseamnÄ asta, blocând practic orice iniÈiativÄ de stÄvilire a exportului paralel. Ca peticire, apÄruse la un moment dat o listÄ provizorie cu medicamente suspendate la export, dar pe care medicamentele intrau sau ieÈeau fÄrÄ niciun fel de criteriu, la bunul plac al politicienilor.
Ãn toamna anului trecut, definiÈiile Èi mecanismele de monitorizare necesare pentru stÄvilirea exporturilor paralele au fost incluse în douÄ ordine ale Ministerului SÄnÄtÄÈii. Unul a Èi fost publicat în Monitorul Oficial, intrând astfel în vigoare, celÄlalt a fost publicat pe site-ul Ministerului SÄnÄtÄÈii, urmând a fi semnat de urmÄtorul ministru, deoarece mandatul guvernului CioloÈ expirase. Au trecut douÄ luni de atunci Èi niciun semn dinspre actualul guvern pânÄ ieri, când ministrul Florian Bodog a declarat cÄ acest document, pe care Domnia sa îl gÄsise deja publicat la secÈiunea dezbateri, âse aflÄ Ã®n momentul de faÈÄ Ã®n lucruâ. SÄ sperÄm cÄ domnul Bodog are intenÈii oneste Èi Èine respectivul ordin la sertar din dorinÈa de a-l îmbunÄtÄÈi, nu de a-l amâna. Vom vedea.
Intrarea în vigoare a acestor ordine de ministru este esenÈialÄ Ã®n contextul dorinÈei guvernului PSDragnea de a reduce brusc cu 35% preÈul unei anumite categorii de medicamente: medicamentele originale ieÈite de sub patent. DorinÈa guvernanÈilor de a scÄdea preÈurile la medicamente este fireascÄ (Èi guvernul CioloÈ a fÄcut-o, dar nu brusc, ci în trepte). Dar în lipsa celor douÄ ordine care sÄ stÄvileascÄ exportul paralel, reducerea bruscÄ a preÈurilor medicamentelor originale ieÈite de sub patent va fi o bomboanÄ foarte dulce pentru distribuitorii care fac export paralel. Brusc, profitul lor, deja gras, se va îngrÄÈa Èi mai mult: cam cu 35%.
Acum vedem în toatÄ splendoarea sa naÈionalismul deÈÄnÈat practicat de Liviu Dragnea. De luni bune clameazÄ cÄ luptÄ pentru ÈarÄ, pentru români Èi împotriva intereselor strÄine. Doar cÄ aceastÄ luptÄ se opreÈte sau devine lentÄ când apar profituri foarte grase în joc. DeÈi exportul paralel este un fenomen larg rÄspândit, prin care medicamentele românilor ajung în alte ÈÄri (Èi) spre câÈtigul unor companii obscure, Liviu Dragnea nu s-a pronunÈat niciodatÄ rÄspicat împotriva exporturilor paralele. Nu a fÄcut presiuni pe miniÈtrii sÄi Èi nici nu s-a grÄbit sÄ aprobe legile (deja scrise) care ar stÄvili acest fenomen.
Acum vedem diferenÈa clarÄ dintre patriotism Èi naÈionalism. E diferenÈa între a-Èi pune aptitudinile în slujba ÈÄrii sau a te sluji de ÈarÄ pentru folosul tÄu.