14.5 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăOpiniiMafiotizarea parlamentului. Ajunge!

Mafiotizarea parlamentului. Ajunge!

dan-tapalaga

Când parlamentarii unei ţări votează aproape în unanimitate, stânga şi dreapta la un loc, dezincriminarea conflictului de interese, adică legalizarea unei infracţiuni până la urmă, aceasta se numeşte mafiotizarea cvasitotală a parlamentului. Ştiu, veţi spune că ştiam de mult că legislativul a încăput pe mâna borfașilor, dar vă spun totuşi care e noutatea: nici măcar lor nu le mai pasă că li se spune aşa. Nu mai funcţionează absolut nici unul din mecanismele de control: teama de electorat, ruşinea faţă de public, un minim respect faţă de lege şi până la urmă faţă de statutul lor de pretinşi reprezentanţi ai poporului.
Sau poate că tocmai asta sunt cu adevărat: reprezentanţii unei bune părţi a poporului care nu vede, de fapt, nici o problemă în a-ţi angaja soţia, fiica, nepoata, amanta sau rudele în general într-o funcţie publică dacă tot ai ajuns mare şmecher. Păi, cum, n-ar face mulţi la fel? Cei care au votat, de pildă, primari din arest, candidaţi trecuţi printr-o condamnare penală sau cu dosare în anchetă, toţi ăştia n-ar ciupi şi ei ceva dacă ar ajunge mâine şefi?
Parlamentarii se comportă atât de sfidător deoarece mizează tocmai pe acest electorat tolerant cu hoţia, indiferent la corupţie şi la aranjamente pe sub masă. Şi mai contează pe scârba publicului instruit, oripilat şi dezamăgit de comportamentul tuturor, că vorbim de PNL, PSD, ALDE sau PMP, pe absenţa lui vinovată de la vot. La toate acestea, se adaugă un motiv suplimentar pentru a porni o nouă revoluţie a borfașilor: oboseala celorlalţi. Notaţi, vă rog, faptul că de această dată nicio instituţie a statului n-a mai reacţionat, nici ambasadele n-au mai luat poziţie. Au abandonat, au obosit, s-au retras în propria silă şi lehamite. Unii sunt poate complice, altora pur şi simplu nu le mai pasă.
Ce vedem acum e mai mult decât un simplu accident, este – cum spuneam – o resurecţie a penalilor, o mică revoluţie a borfașilor care încearcă să profite de oboseala discursului anticorupţie pentru a-şi impune modul corupt de a conduce treburile publice drept politică de stat perfect legitimă. Tot din acest motiv au respins, în premieră în ultimii 25 de ani, dreptul guvernului Cioloş de a emite ordonanţe pe durata vacanţei parlamentare. Nu vor să rişte ca legile mutilate de ei astăzi să fie reparate cumva mâine prin ordonanţă.
De subliniat aici tactica liderului PSD, Liviu Dragnea, care a declarat public că nu susţine iniţiative gen dezincriminarea conflictului de interese sau superimunitatea acordată avocaţilor, dar nu a mişcat un deget pentru a-şi înfrâna partidul să le voteze în parlament. Dragnea a învăţat să spună pe gură frazele corecte şi să încurajeze pe sub masă mişcările greşite.
Salvarea lui Titus Corlăţean de ancheta procurorilor reprezintă o palmă în plus dată de acelaşi parlament pe obrazul tuturor celor care au sperat că toţi politicienii care i-au umilit pe români în noiembrie 2014 vor plăti odată pentru abuzurile lor. Este cel mai negru parlament din câte a avut România după 1990, repet, un parlament mafiotizat în cvasitotalitate, populat cu borfaşi care se apără între ei şi cărora nu le mai pasă că sunt numiţi aşa.
Acestor nemernici le trebuie un răspuns pe măsură. NU toată ţară votează oameni din puşcării, condamnaţi sau cercetaţi penal. Această ţară NU trebuie să accepte resemnată că instituţii-cheie din stat, că parlamentul au intrat pe mâna unor borfaşi. Da, ieşirea în stradă nu va rezolva poate mare lucru, dar în noiembrie sau după Colectiv am văzut că strada a reuşit să trimită nişte borfaşi în istorie. Partidele înfrăţite în furt întind astăzi coarda la maximum, fac schimb de ticăloşi la vedere, cum procedează azi PNL-ul încercând să fure de la PSD UNPR-ul lui Gabriel Oprea – emblema imposturii şi lipsei de scrupule în politică.
Nu este rostul jurnaliştilor să scoată oameni în stradă şi, personal, am oroare de orice tip de manifestări excesive. Numai că de această dată pur şi simplu nu mai văd altă soluţie. Pe cine altcineva ne mai putem baza în afară de noi înşine? Salvarea e numai în noi.
Opoziţie nu mai există, instituţiile au intrat parcă în colaps, presiunea externă a dispărut. Până şi marele partid antisistem, USB-ul lui Nicuşor Dan şi Clotilde Armand, doarme liniştit pe scorul obţinut la locale. Azi, când corupţia se legalizează în parlament, nu-i mai aud ţipând împotriva corupţiei. Niciodată, cred, n-am încercat un sentiment mai mare de neputinţă, de sufocare şi de frustrare decât în aceste zile.
Nu publicul, nu presa erodează încrederea în democraţie denunţând mafiotizarea parlamentului, ci aceste partide iresponsabile cu comportmentul lor banditesc. Şi nu, nu mă tem de generalizări. Acei parlamentari, câţi or fi, doi, trei, cinci, care pretind că sunt oneşti, să plece azi, să demisioneze urgent din grupul infracţional organizat care a luat în stăpânire instituţia. Se compromit cu fiecare zi petrecută în plus în cloaca borfașilor.
Parlamentul în sine reprezintă o instituţie vitală într-o democraţie, omorâtă însă pe zi ce trece de asaltul nelegiuiţilor care omoară legea cu premeditare. Avem cu toţii obligaţia şi datoria faţă de copiii noştri, măcar, să nu le lăsăm o ţară făcută praf. Ar fi păcat ca toate porcăriile făcute de acest parlament, aflat în ultimele luni de viaţă, să rămână chiar fără nici o replică din partea noastră.
PS: Mai există totuşi un filtru, şi anume sesizarea pe care şeful statului o poate face la Curtea Constituţională. Acest lucru e valabil în cazul tuturor legilor măcelărite în aceste zile în parlament.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS