Liderii zonei euro au impus Greciei un acord însosţit de condiţii cu mult mai dure decât cele pentru referendumul din 5 iulie. Ele sunt, practic, punitive. Înfrângerea lui Tsipras este privită, însă, de unii analişti, drept o înfrângere pentru întreaga zonă euro. Criza greacă a constituit, pentru mulţi europeni, un bun prilej pentru a cunoaşte „adevărata faţă a zonei euro“. Acordul la care s-a ajuns luni la Bruxelles va trebui să depăşească alte obstacole – votul în parlamentul elen şi în parlamentele naţionale, iar apoi punerea în aplicare a măsurilor „impuse“ de creditori. Istoria nu a luat sfârşit…
„Exit le Grexit“, a exclamat luni dimineaţă Jean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene. Anunţul privind acceptarea „cu unanimitate“ a acordului privind refinanţarea Greciei a intervenit la ora 8.59, după 17 ore de negocieri între liderii ţărilor zonei euro, dar şi după mai bine de şase luni de lupte pentru a înfrânge rezistenţa guvernului lui Alexis Tsipras, care a crezut că poate schimba ceva în politicile de austeritate practicate fără drept de apel în cadrul Uniunii Europene. Acordul, care abia acum începe să fie discutat la concret, prevede în principal un nou ajutor financiar de 82-86 de miliarde de euro pentru Grecia, pe o perioadă de trei ani, pentru a-şi putea plăti datoriile scadente în această vară, contra unor reforme ce cu greu îşi poate imagina cineva că vor fi realizate în termenele şi condiţiile cerute de creditorii internaţionali.
Euro „nu este doar o monedă“
Acordul la care s-a ajuns la Bruxelles, subliniază analiştii de la La Tribune într-un material ce sintetizează ceea ce „s-a jucat“ în ultimele ore între guvernul grec şi liderii ţărilor din zona euro, este în realitate o manieră „de a deruta guvernul grec“. „Cu pistolul la tâmplă“, Tsipras a acceptat condiţii „cu mult mai dure“ decât cele propuse pentru recentul referendum din Grecia, soldat cu refuzul poporului elen de a mai accepta austeritatea. De ce s-a ajuns la acest final? Autorii analizei publicate de „La Tribune“ îi atribuie lui Tsipras „o eroare de strategie“: „Executivul elen s-a temut mai mult de excluderea din zona euro decât de riscul abandonării propriului program. Or, Grecia nu era pregătită pentru o ieşire din zona euro şi creditorii au profitat din plin de acest lucru, punându-l pe Tsipras în situaţia de a se pleca în faţă ‘Sfintei Alianţe’ europene adepte a politicii de severă austeritate. Tsipras a aflat cu acest prilej că ‘moneda euro nu este doar o monedă, ci şi o politică economică specială, fondată pe austeritate“”. Alexis Tsipras a crezut că zona euro poate fi schimbată din interior, în sensul de a adopta o altă politică economică. Numai că, o astfel de schimbare s-a dovedit imposibilă. „Creditorii au refuzat în mod clar o reorientare a politicii de austeritate bugetară care, pentru o ţară ca Grecia, nu mai are în acest moment nici un sens şi îi împiedică redresarea“.
Moneda euro este cea care a pierdut
În opinia analiştilor de la La Tribune, moneda euro este cea care a pierdut din tot scandalul legat de criza greacă. Ea a fost concepută ca monedă ce poate apropia popoarele, dar această criză a demonstrat că nu are deloc un astfel de rol. S-a constatat cu acest prilej că îi poţi priva pe unii locuitori ai zonei euro de accesul la propria lor monedă şi că această privaţiune este un mijloc de a exercita presiuni asupra lor. Va fi deci dificil de acum încolo să se mai spună „euro, moneda noastră“. Euro este, potrivit analiştilor francezi mai sus citaţi, „moneda BCE, care o distribuie după criterii ce nu ţin seama de binele populaţiilor“. De aici, concluzia împărtăşită de mai mulţi comentatori europeni potrivit căreia toată afacerea greacă din ultimele luni s-a soldat cu „o înfrângere pentru euro şi o victorie pentru eurosceptici“, care au de acum încolo un argument greu de contestat în lupta lor împotriva politicilor economice de austeritate şi împotriva Uniunii Europene în ansamblul ei.
„Mizerie, umilinţă, sclavie“ – reacţia dominantă la Atena
În Grecia, unde băncile continuă să rămână închise, entuziasmul grecilor este inexistent, relatează corespondenții agenţiilor de presă aflaţi la faţa locului. Cetăţenii greci au drept „aliat“ pe laureatul premiului Nobel, Paul Krugman, care denunţă „dorinţa creditorilor de răzbunare, de distrugere a suveranităţii naţionale“ a Greciei. „Mizerie, umilinţă, sclavie“ – aşa a fost caracterizat acordul de la Bruxelles de către cunoscutul economist elen Haralambos Rouliskos, într-un interviu acordat AFP, reluat de presa franceză. Noul plan, „un fel de tutelă financiară“ este, în opinia economistului elen, mai dur decât cel supus referendumului organizat la 5 iulie în Grecia. El impune reforme foarte precise, cu obligaţia de a fi votate până la mijlocul acestei săptămâni. Votul din parlamentul elen se anunţă tumultos. Tsipras şi-a asigurat sprijinul Dreptei – una din condiţiile ce i-au fost impuse de creditori -, dar se va confrunta cu reproşurile din propriul partid, Syriza. Un obstacol politic care, subliniază analişti locali, poate capota acordul realizat la Bruxelles. Intervine, de asemenea, riscul unor voturi negative în parlamentele naţionale europene, care se opun planului de reluare a finanţării Greciei (în special din ţările baltice sau Finlanda).
