O bătaie de joc

Uitaţi-vă dacă asta mai e ţară şi nu doar o simplă bătaie de joc. E incredibil.
Să vină odată, domnule, ruşii şi să se termine acest chin de a fi responsabili pentru ţara proprie: să ne dea gaze ieftine şi să ne facă WC-uri duble aliniate câte trei, în timp ce învăţăm limba rusă cântând. Să scăpăm odată. Să fim fericiţi.
În mod deliberat şi sistematic, aceste mediocrităţi, aceste hiene grupate în reţele şi grupuri de interese în jurul ministerelor şi structurilor politic-administrative îndepărtează tot ceea ce poate reprezenta un reper de profesionism, competenţă şi normalitate. Pur şi simplu, elimină şi marginalizează tot ce nu e ca ei.
Cunosc bine acest tip de cazuri. Este strigător la cer. În domeniul meu au făcut prăpăd. Ceea ce face această mafie a canaliilor care parazitează până la descompunere sistemul de educaţie din România este pur şi simplu crimă.
Uitaţi-vă aici la cazul profesorului dr. Ştefan Mindea, specializat în neurochirurgie spinală minim invazivă şi care conduce Secţia de Neurochirurgie spinală a Centrului Medical Universitar Stanford:
„A absolvit medicina la una dintre cele mai renumite universităţi din lume – Stanford, în Statele Unite. A ajuns să conducă Secţia de neurochirurgie la doar 36 de ani – o performanţă unică în istoria universităţii americane. Dar a lăsat totul în urmă şi s-a întors în România.
Aceasta este povestea lui Ştefan Mindea, un medic care aduce speranţe pacienţilor cu afecţiuni grave ale creierului. Pe de altă parte, statul român îl amână de şase luni pe neurochirug în privinţa echivalării studiilor. Mai exact, el nu poate opera în ţară… La doar 38 de ani face operaţii pe care doar o mâna de oameni la nivel mondial le pot face, iar în plină ascensiune profesională a hotărât să vină cu tot cu familie în România, la Institutul Creierului din cadrul Spitalului Monza.
De şase luni însă, el aşteaptă ca statul român să îi echivaleze studiile.
Doctorul Mindea se loveşte de birocraţia statului român care i-a transmis că, deocamdată, nu îi poate echivala studiile…“.
Asta este: România, ţară europeană. În 2014.
Ce să mai analizăm, ce să ne mai prefacem că avem nevoie de elaborări şi precizări?! E clar, nu?!
De 23 de ani trag şi iau, şi apucă, şi apucă, şi nu se mai satură: au intrat în ţara asta zeci şi zeci de milioane în sistemul de educaţie: bani de la UE, Banca Mondială, ajutoare americane etc. etc. Başca, anual, bugetul de stat. Şi rezultatul îl vedeţi: nici măcar o universitate, una, care să puncteze cât de cât decent. Cercetarea? La pământ. Unde s-au dus 20 de ani de fonduri şi „programe“? Întrebaţi-mă ca să vă întreb.
Şi, culmea tupeului: după ce au făcut un sistem de educaţie după chipul şi asemănarea lor, ţin cu dinţii la monopolul lor pe muşuroiul ăsta de bălegar pe care îl controlează ei. Nu cumva să se echivaleze diplomele şi ăştia cu studii în străinate sau, în general, ăştia competenţi să poată profesa cumva pe muşuroiul lor.
Doamne fereşte, dacă transformă muşuroiul în altceva? Se schimbă ecosistemul. Ce se fac paraziţii şi familiile şi clanurile lor?! Cine să mai sugă banii pentru educaţie şi cercetare?! Nu e corect.
Dar, sigur că da, e de dezbătut aici: să nu ne grăbim cu concluzii şi judecăţi. Orice chestie presupune două puncte de vedere. Şi de aia avem jurnalişti şi formatori de opinie echidistanţi. Să ne spună că indignarea noastră în faţa acestor abuzuri, acestei nesimţiri cosmice, acestei iresponsabilităţi, acestei bătăi de joc până la cer, este deplasată. Ia să-i auzim cum vine treaba cu profesorul doctor Ştefan Mindea. Sunt sigur că au ceva de spus.
Asta până când vor avea nevoie de o operaţie pe creier. Se întâmplă. Şi atunci e mai greu. Dar trece şi asta: românul se descurcă. Nu scrie nicăieri că în România e musai să avem neurochirurgi. Merge şi aşa, fără. Românii au rezistat în istorie fără studii la Centrul Medical Universitar Stanford. Codrul frate cu românul. O să-i gonim şi pe proştii ăia de specialişti care încă mai stau prin zonă. Şi după aia ne va opera Radu Mazăre, având ca prim-asistent pe Bănel Nicoliţă şi pe Mircea Dinescu anestezist.
Da. Că asta e nivelul.