11.4 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăOpiniiNaşterea noului partid-stat

Naşterea noului partid-stat

Crin Antonescu şi Victor Ponta au bătut palma pentru susţinerea liderului PNL la prezidenţiale, aşa cum anticipasem la începutul anului că e foarte posibil să se întâmple chiar dacă tensiunile din USL ivite în decembrie 2013 anunţau o iminentă rupere. Ieşirea unei părţi din PNL, în frunte cu Antonescu, din alianţa cu PSD ar fi fost singura şansă de a mai limita capacitatea de distrugere a puterii. Această ocazie a dispărut. PSD pare să fi renunţat la funcţia de preşedinte sub condiţia modificării Constituţiei. Foarte probabil, va goli de conţinut  poziţia de şef al statului.
În schimb, PSD obţine toată puterea, întrucât viitorul preşedinte va fi obligat să numească premierul de la partidul cu cele mai multe mandate. Dacă va ajunge la Cotroceni tuns de prerogativele puterii,  Antonescu ar fi inofensiv pentru viitorul premier.
Organizarea referendumului pentru modificarea Constituţiei în paralel cu alegerile europarlamentare reprezintă o metodă pentru a scoate cât mai mulţi oameni la vot utilizată şi de Traian Băsescu în 2009. În paranteză fie spus, unde sunt cei care ţipau acum patru ani că se „prefraudează alegerile“?. Sigur, nu e morală tactica suprapunerii referendumului peste alegeri, dar nici o lege nu poate interzice USL să procedeze aşa, cum nu l-a împiedicat nici pe Traian Băsescu.
Forţarea cinică a regulilor democraţiei în trecut se întoarce azi împotriva preşedintelui Băsescu. Nu prea poate zice nimic. Iar orice ar zice se va întoarce împotriva sa. Dacă se va opune acestui referendum, USL tot iese câştigat pentru că însăşi împotrivirea preşedintelui se va transforma într-un bun motiv de capacitare a electoratului PSD şi PNL.
USL nu are neapărată nevoie de referendum, cât de un motor de mobilizare. El poate fi referendumul, dar la fel de bine poate fi o eventuală opoziţie a preşedintelui la referendum. Asta ar resuscita resentimentul, isteria şi ura, adică emoţia necesară unui scrutin.
Ca şi în cazul suspendării, şi în cazul revizuirii Constituţia îl obligă pe şeful statului să ceară formal organizarea referendumului. Chiar dacă în cazul revizuirii formularea pare ceva mai ambiguă faţă de situaţia suspendării, preşedintele riscă enorm dacă spune pas. Ce se va face Traian Băsescu dacă va anunţa că se opune din principiu, dar se va trezi cu un proces de revizuire iniţiat de cetăţeni?
La o adică, USL îşi poate mobiliza proprii alegători să strângă semnături pentru declanşarea procedurii de revizuire. Faţă de 2012, când aveau nevoie de câteva milioane de voturi pentru a-l demite pe şeful statului, acum le-ar fi suficiente 500.000 de semnături pentru a-i da cu tifla preşedintelui. Ce va face atunci Băsescu? Se va opune iarăşi „voinţei poporului“? L-ar suspenda a doua zi.
Desigur, proiectul de lege privind revizuirea Constituţiei, odată adoptat, mai trebuie să treacă de filtrul Curţii Constituţionale. Dar nici Curtea nu va putea întârzia prea mult o decizie, altfel ar fi acuzată de abuz de putere. În aceste condiţii, se prefigurează un mic dezastru pentru opoziţie.
USL îşi va mobiliza la maximum electoratul, chemat să voteze noua Constituţie (sub îndemnul previzibil de a curăţa din legea fundamentală premisele „băsismului“) în timp ce opoziţia îşi demobilizează electoratul cu fiecare zi prin atacuri reciproce, autism şi fărâmiţare. În aceste condiţii, e foarte posibil ca PSD şi PNL să obţină, candidând separat, chiar mai mult decât au luat în decembrie 2012 la parlamentare. Va defila cu acest scor, va fi o supralegitimare populară la jumătate de mandat USL.
Odată făcut acest pas, cucerirea preşedinţiei se anunţă floare la ureche. Cu un Crin Antonescu candidat şi cu o Constituţie modificată astfel încât PSD să nu regrete abandonarea Cotroceniului în favoarea PNL, cu o opoziţie tot mai anemică, se nasc premisele naşterii noului partid-stat în România. Aşa cum se aşază azi sistemul de putere, cu o populaţie captivă şi manipulată de televiziunile mogulilor, România se îndreaptă cu paşi repezi spre mexicanizare: câteva decenii bune cu marele partid, democraţie mimată, controlată, opoziţie de formă şi presă aliniată.
Singura soluţie rămâne ieşirea din apatie, mobilizarea totală în faţa acestei urgenţe: nu acceptaţi schimbarea modelului de ţară, nu întoarceţi spatele Occidentului şi lumii civilizate! E în joc viitorul nostru pe termen lung.
Ceea ce era mai rău pentru România tocmai s-a întâmplat: regruparea forţelor care luptă împotriva statului de drept, împăcarea inamicilor democraţiei.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS