Vizita premierului Ponta în America. Câteva observaţii

Singurul mesaj cu semnificaţie politică notabilă transmis de administraţia americană după întâlnirea premierului Victor Ponta cu vicepremierul Joe Biden a fost: Atenţie la justiţie şi la statul de drept! Din comunicatul scurt al Casei Albe, fraza din final are o importanţă majoră. Restul intră în categoria amabilităţi, truisme diplomatice sau teme obligatorii, cum ar fi economia, investiţiile, retragerea trupelor din Afganistan sau Deveselu. La o privire mai rece, cam atât rămâne: lui Ponta i s-a atras din nou atenţia că statul de drept şi independenţa justiţiei nu reprezintă mofturi americane, ceva negociabil, moneda de schimb într-un troc de tipul: marile voastre companii primesc contracte, voi închideţi ochii la măgăriile noastre.
Referinţă la justiţie din comunicatul Casei Albe: „(…) Vicepreşedintele a subliniat faptul că succesul României că partener democratic, cu un stat de drept puternic, este vital pentru întreţinerea unui mediu de afaceri sănătos şi rămâne în mod considerabil printre interesele noastre comune“.
Premierul Victor Ponta, după întâlnirea cu vicepreşedintele Joe Biden: „Mi-a spus că, pentru companiile americane, ideea de a avea o justiţie independentă şi eficientă este foarte importantă, lucru cu care sunt total de acord şi l-am asigurat că justiţia va fi din ce în ce mai mult scoasă din bătăliile politice interne (…) l-am asigurat că principalul obiectiv este de a nu mai băga vreodată justiţia în bătăliile politice. Sunt convins că acest lucru se va întâmpla din 2014“.
Victor Ponta nu trebuia să meargă în Statele Unite într-o vizită de trei zile pentru a afla acest adevăr banal: afară nu prea ţine să spui una şi să faci alta, să nu-ţi respecţi angajamentele, dar să crezi că totul are un preţ şi totul e să-ţi negociezi bine scaunul. Era suficient să-l întrebe pe mentorul sau politic, Adrian Năstase, ce a păţit după vizita în Statele Unite din 2004, când fostului premier i s-a atras atenţia asupra problemei corupţiei, iar odată revenit în ţară şi-a uitat toate promisiunile, iar elanul care l-a cuprins pe avionul de întoarcere s-a topit la aterizare.
Oricât a încercat să le închidă gura americanilor cu plocoane de tip Bechtel, oricât de puternic părea Năstase în 2004 şi, la fel ca Ponta, de neînlocuit, oricât de favorabil părea contextul extern (România tocmai intrase în NATO), oricât s-a folosit de pozele cu fostul preşedinte Bush în campania electorală, fostul premier-Împărat tot a căzut. A fost, foarte proabil, şi un interes american în a reseta jocul politic, economic şi democratic de la Bucureşti, complet distorsionat de corupţia sistemică dirijată de fostul premier.
Victor Ponta calcă voios pe urmele sale. Promite marea cu sarea la Washington, sprijin total pentru exploatarea gazelor de şist, face temenele la Chevron şi Exxon, se bucură, la rându-i, de un context favorabil (retragerea trupelor americane din Afganistan cu punct de tranzit România) plus că pare unică soluţie internă pe termen lung, la o eventuală candidatură în 2014, neavând un rival serios în interiorul PSD, nici în opoziţie.
Liderul PSD ar putea crede că, de voie de nevoie, administraţia americană va trebui să-l accepte necondiţionat ca interlocutor legitim. S-ar mai putea întreba aşa: Dacă eu vă satisfac interesele în zonă, voi de ce n-aţi trece cu vederea unele derapaje? Cu ce vă afectează că mai opresc un dosar, că mă urc cu picioarele pe un ANI sau un DNA, mai schimb arbitrar nişte procurori şefi în funcţie de interese, că să-mi scap amicii sau să-mi scufund adversarii?
Ce vă privesc afacerile interne dacă fac linişte la Vaslui, pun pe tavă companiilor americane licenţe, contracte şi concesiuni, transform retragerea trupelor americane din Afganistan într-un plăcut sejur de cinci stele în România, stau preş în faţa Chevron, Exxon sau cui mai vreţi voi? Eu sunt omul vostru pe următorul deceniu! Nu înţelegeţi?
Nu prea, îi răspunde Washingtonul. În paranteză fie spus, ar fi interesant de văzut în ce termeni s-a discutat problema justiţiei în timpul întâlnirii ţeţe-a-ţeţe? Ce i-a spus vicepremierul Biden premierului Ponta de l-a determinat să se repeadă în primul microfon pus la dispoziţie de moguli pentru a-şi lua angajamentul, ca la şcoală, că încetează cu prostiile? Nu o va recunoaşte, dar n-a fost o discuţie blândă.
Ce motive ar avea, aşadar, Washingtonul să-şi retragă o parte din încrederea acordată lui Victor Ponta acum un an? Liderul PSD s-a dovedit a fi imprevizibil, şi-a încălcat promisiunea că va respectată independenţa justiţiei şi statul de drept (teme aflate sus pe agenda Washingtonului cel puţin după vizita emisarului american Philip Gordon din vara trecută). Neseriozitatea probată în timp i-a adus un major deficit de încredere în Statele Unite, dar şi în Europa. Este, poate, lucrurul pe care americanii îl urăsc cel mai tare: să-ţi calci cuvântul dat, să spui una şi să faci alta, să minţi.
Or, Victor Ponta a fost învestit cu destulă încredere de Washington chiar şi după tentativa de lovitură de stat din vara lui 2012. A fost ajutat până şi în chestiunea trocului politic cu Traian Băsescu la numirea noilor procurori şefi, când ambasadele SUA şi Marii Britanii au aplaudat ceva de neacceptat. Toate aceste mari compromisuri s-au dovedit până acum perfect inutile.
Cu puţin timp înainte de vizita în Statele Unite, Victor Ponta a schimbat brutal din funcţie procurori cheie din DNA drept sancţiune pentru trimiterea în judecată a vicepremierului Liviu Drangea. A continuat să-l atace violent pe procurorul Papici, afirmând că execută comenzi politice, chiar şi după intervenţia Consiliului Superior al Magistraturii, care a taxat afirmaţii similare.
„Într-un stat de drept, nimeni, şi cu atât mai puţin un reprezentant al uneia dintre celelalte două puteri, nu are dreptul să extrapoleze nemulţumirile referitoare la instrumentarea unor anumite cauze, iar în măsura în care procedează astfel, se aduce atingere principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat, cu consecinţa afectării prestigiului justiţiei şi, implicit, a independenţei şi reputaţiei magistraţilor“, se precizează în raportul întocmit de Inspecţia Judiciară, transmis Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Victor Ponta n-a ţinut seama de raportul CSM şi a recidivat, într-un interviu la Antena 3, cu două zile înainte de a pleca la Washington.
Victor Ponta pare mai departe convins că dublul discurs practicat în ţară ţine şi afară. Îşi imaginează că, dacă vor mai cârâi puţin americanii, o fac de ochii lumii şi că realitatea simplă din ţară, unde este jupân, îi va obliga să joace pe mâna lui. Nimic mai fals. Va înţelege asta destul de curând.
Pe Adrian Năstase l-au pierdut lăcomia, aroganţa şi solidaritatea cu toţi marii corupţi, plus nerespectarea unor angajamente. În anul electoral s-a năpustit asupra câtorva baroni locali pentru a lăsa impresia că face puţină curăţenie, însă nimeni nu s-a lăsat păcălit.
Acum, Victor Ponta se află într-o situaţie aproape similară. Cu un an întainte de alegeri s-a înconjurat de o mulţime de politicieni importanţi, suspectaţi de corupţie, de dubioşi şi de lacomi. Va depinde în 2014 de baroni locali mult mai puternici decât acum zece ani şi mult mai corupţi.  
„L-am asigurat că principalul obiectiv este de a nu mai băga vreodată justiţia în bătăliile politice. Sunt convins că acest lucru se va întâmpla din 2014“, a declarat Ponta după întâlnirea cu vicepreşedintele Biden. Ce să înţelegem de aici? Că îşi va lua mâinile de pe justiţie abia după ce vor trece alegerile de anul viitor? Că va proceda ca Adrian Năstase? Va face scut în jurul corupţiei de partid, lăsând-o să se întindă pentru a-şi conserva puterea?
 Victor Ponta a bifat, în fine, mult dorita vizită în Statele Unite. Va merge foarte probabil în Rusia. A făcut poze cu Merkel în Germania, cu Hollande în Franţa (cam degeaba, tot n-am intrat în Schengen). A executat un turneu prin Asia cu primiri la cel mai înalt nivel în China.
În caz că se va hotărî să candideze anul viitor, Ponta se va putea lăuda că a fost primit de toţi mai marii lumii, că „a pus din nou România pe hartă“ că „a scos-o din izolare“ şi i-a „redat demnitatea“. Propagandistic, merge. Arată bine şi la CV-ul său de premier, unde, în dreptul titlului de doctor, apare menţiunea plagiat. Dar pragmatic vorbind, întrebarea pentru acest globetrotter al diplomaţiei este: aşa, şi? Cu ce rezultate pentru România?