Cea mai brutală intervenţie în justiţie după integrarea în UE

Procurorul general, Tiberiu Niţu, l-a schimbat fără explicaţii pe procurorul Lucian Papici de la şefia secţiei I-a de la DNA, miercuri, 2 octombrie, pe la cinci după-amiază, la câteva ore după ce în spaţiul public apăruse informaţia că dosarul „Referendumul“ a ajuns pe masa procurorului-şef DNA, Laura Codruţa Kovesi. Cu alte cuvinte, procurorul Papici executase ultima formalitate înainte ca vicepremierul Liviu Dragnea să fie trimis în judecată: a întocmit rechizitoriul care, potrivit legii, mai trebuia doar avizat de procurorul-şef, în acest caz de Kovesi. Modalitatea decapitării unui procuror şi momentul ales impun o serie de observaţii, fiind un caz grav şi greu de imaginat într-o ţară membră UE de aproape şapte ani.
Este cea mai brutală intervenţie în justiţie după integrarea României în UE în 2007, o sancţiune aplicată fără mănuşi unui procuror pentru curajul de a ancheta un politician de rang înalt în ciuda unor presiuni publice uriaşe exercitate subteran sau la vedere într-un dosar delicat. Numărul doi al celui mai puternic partid din România este acuzat oficial de fraudarea referendumului din 2012, prin care s-a încercat demiterea preşedintelui Traian Băsescu. Aşadar, vorbim de un dosar cu o miză majoră, internă şi externă, un dosar-test pentru funcţionarea democraţiei, a statului de drept şi a instituţiilor-cheie. Gravitatatea intervenţiei politice în tentativa de a bloca tocmai acest dosar este, aşadar, cu atât mai mare. Premierul Ponta a mai criticat public ancheta, a calificat-o mereu un dosar deschis la comandă politică. Din poziţia de şef al guvernului, a exercitat presiuni verbale asupra procurorilor, dar nu a acţionat instituţional în vreun fel.
La o scară mult mai mică, am mai avut parte de intervenţii flagrante în treburile justiţiei după instalarea guvernului Ponta, dar nu atât de dure. Ele totuşi se contabilizează în timp şi dau imaginea unui guvern care nu respectă independenţa justiţiei şi nu mai doreşte procurori liberi, scăpaţi de sub control politic. Merită evocat cazul dosarului Bolintineanu (şpagă la bacalaureat în sectorul cinci cu posibile ramificaţii politice), când premierul Ponta a criticat public demersul Parchetului General de a transporta elevii cu autocarul la audieri, ceea ce a determinat oprirea anchetei. Cu acel prilej, Ponta singur a recunoscut că a vorbit cu procurorul general, Tiberiu Niţu, pentru a lua măsuri. Şi în cazul Dragnea, intervenţia procurorului general este în mod evident determinată politic, deşi nu avem decât dovezi circumstanţiale că s-a întâmplat aşa, nu probe directe ca în cazul precedent. Dar ce indicii sunt că intervenţia procurorului general ţine cont şi de jocurile de putere din interiorul PSD? De pildă, momentul ales pentru o intervenţie care doar aparent este menită a-l salva pe Dragnea.
De notat totuşi că intervenţia procurorului general, Tiberiu Niţu, propus de premierul Victor Ponta la şefia Parchetului General în urma înţelegerii politice cu Traian Băsescu, l-a sancţionat pe Lucian Papici într-un moment când dosarul „Referendumul“ nu mai poate fi oprit, iar înlocuirea procurorului din funcţia de şef al secţiei I nu mai poate schimba soarta vicepremierului. Dacă Ponta şi Niţu doreau într-adevăr să oprească trimiterea lui Dragnea în judecată făceau două lucruri simple: în primul rând, nu acceptau delegarea procurorului Papici în funcţia de şef al secţiei I. Delegarea pe funcţie a avut loc în urmă cu două săptămâni, la propunerea Laurei Codruţa Kovesi. În al doilea rând, forţau această revocare mult mai repede. În spaţiul public se vorbeşte de câteva zile de iminentă trimitere în judecată a vicepremierului. Foarte posibil ca numirea lui Papici să fi fost acceptată tocmai pentru a se asigura că Dragnea va fi trimis în judecată, iar executarea aceluiaşi procuror fără explicaţii să se fi produs în mod demonstrativ pentru a transmite sistemului fără echivoc că noi dosare – cu lideri PSD cel puţin – nu mai e cazul să fie deschise. De altfel, tensiunile crescânde dintre Dragnea şi Ponta, de notorietate în interiorul PSD, au răbufnit în spaţiul public. Vicepremierul a declarat miercuri că va vota pentru Roşia Montană deoarece nu are dublă personalitate, o ironie evidenţă la adresa şefului său.
Procurorul general, Tiberiu Niţu (sau Tiberiu NUPU cum îi spun deja ziariştii) şi-a clădit deja o reputaţie de protector al politicienilor care l-au propulsat în funcţie: în prima săptămână i-a dat Neînceperarea Urmăririi Penale (NUP) premierului Victor Ponta în dosarul plagiatul; NUP în dosarul uzurpării de calităţi oficiale (dosarul Ponta-Băsescu-reprezentarea la Bruxelles) şi NUP în dosarul Adrian Năstase, acuzat de deţinere ilegală de arme şi gloanţe. În acest ultim dosar, NUP-ul este cu atât mai greu de înţeles cu cât faptele erau clare, iar probele evidente. Decizia de neîncepere a urmăririi penale a blocat practic o nouă trimitere în judecată a fostului premier. Or, simpla trimitere a lui Năstase l-ar fi putut întoarce pe fostul premier în închisoare, deoarece putea duce la suspendarea eliberării condiţionate.
Doar pe vremea guvernării Năstase, adică acum mai bine de zece ani, s-au mai întâmplat intervenţii de o asemenea brutalitate. Modul în care a fost decapitat procurorul Papici demonstrează că independenţa procurorilor câştigată cu greu în ultimii opt ani nu este un proces ireversibil, dimpotrivă, un bun fragil care poate fi distrus uşor prin câteva execuţii exemplare menite să inhibe şi să subordonze procurorii aşa cum s-a mai întâmplat în urmă cu zece ani. În 2002, procurorul Ovidiu Buduşan, care anchetase la fel ca Papici politicieni de rang înalt, fusese destituit din funcţie şi dat afară din magistratură de ministrul justiţiei de atunci, Rodica Stănoiu. În cazul Papici, nu există nici o justificare sau explicaţie, doar acuzaţia formulată de premier, cum că am avea de-a face cu un „procuror basist”. Nu avem dovezi, probe sau măcar o plângere la CSM împotriva magistratului, doar lozinci politice. Asta dovedeşte încă o dată că înlocuirea sa a avut loc în urma unor calcule de partid şi nu s-a bazat pe motive întemeiate.
Executarea procurorului Papici probează cu asupra de măsură nocivitatea înţelegeri Băsescu – Ponta din primăvară la numirea noilor procurori-şefi. Tiberiu Niţu nu trebuia să ajungă în funcţie deoarece s-a dovedit încă de la audieri un procuror slab, în consecinţă recunoscător până la obedienţă celor care l-au pus într-o funcţie atât de înaltă. Numai orbii pot spune azi că Parchetul nu e sub control politic şi că Parchetul General nu răspunde la comenzi. Ce spun astăzi toţi cei care acum câteva luni aplaudau, în numele păcii interne, armoniei şi interesului naţional, trocul toxic preşedinte-premier? Ambasadele Statelor Unite şi Marii Britanii, care în primăvară au salutat înţelegerea între preşedinte şi premier la numirea procurorilor-şefi, au acum toate motivele să regrete cecul în alb nemeritat acordat unui troc politic care se dovedeşte azi extrem de toxic. De subliniat o diferenţă: şeful DNA, Laura Codruţa Kovesi, numită tot de Ponta, are un comportament mult diferit, în sensul bun, faţă de şeful ei de la PG, Tiberiu Niţu. DNA a continuat să trimită nume mari în judecată, Kovesi şi-a apărat procurorii din subordine când a fost cazul, a făcut-o şi la executarea procurorilor Papici şi Alexandru de la conducerea Secţiei I. Ar mai trebui să avem şi dosare noi, relevante, pentru a putea spune că activitatea DNA continuă la fel ca înainte, dar aici un rol important îl joacă SRI.
Ambasadele occidentale, Comisia Europeană au obligaţia să apere instituţii clădite cu greu, inclusiv cu mari eforturi din exterior, cum este DNA. Nu pot asista pasive la cea mai brutală intervenţie politică în treburile justiţiei. Ieşirile repetate ale premierului Victor Ponta în tentativa de a intimida procurori şi judecători, taxarea procurorului Papici drept băsist reprezintă imixtiuni inadmisibile în treburile justiţiei. Un astfel de comportament, mai ales după tentativa de lovitură de stat din vara lui 2012, denotă o lipsă totală de voinţă politică în respectarea regulilor statului de drept. Victor Ponta are programată o vizită în Statele Unite în jurul datei de 20 octombrie. Administraţia americană ar face o eroare să-l legitimeze facilitându-i întâlniri la nivel înalt. Un astfel de lider, provenit parcă din America Latină, nu poate fi primit de preşedintele Obama sau vicepreşedintele Biden. Ar gira o mare minciună.
Executarea publică a procurorilor are loc la câteva zile după plecarea din România a misiunii experţilor europeni care monitorizează România în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare pe justiţie. Raportul MCV nu va fi dat publicităţii în luna decembrie sau mai devreme, după cum şi-ar fi dorit guvernul de la Bucureşti, ci la începutul anului viitor. Asta înseamnă că, foarte probabil, nu vor trece neobservate noile atacuri împotriva procurorilor, presiunile politice şi deciziile discutabile luate de Parchetul General, care pun sub un mare semn de întrebare independenţa justiţiei din România.