Miza alegerilor de duminică, 9 decembrie 2012

Duminică, 9 decembrie 2012, avem din nou alegeri, de data aceasta parlamentare. După un an cu trei prim-miniștri, trei guverne, alegeri locale și un referendum, acum ar urma să alegem un parlament care să producă al patrulea prim-ministru și al patrulea guvern. Ai spune că este o stare democratică, dacă nu ai bănui că este un proces de declin.
Care este miza acestor alegeri parlamentare? Să se asigure o tranziție ponderată către o lume necunoscută așa cum a fost în 1990 și 1992? Să se schimbe radical direcția de evoluție a societății și statului așa cum a fost în 1996? Să se revină la o conducere fermă și sistematică, părăsindu-se inovațiile arbitrare, așa cum a fost în 2000? Sau să se atace frontal problema primordială a agendei publice din România, corupția, așa cum a fost în 2004?
Agenda publică a românilor a rămas aceeași. Nu s-a schimbat decât pentru perioade foarte scurte de timp din ianuarie 2001. Pe primul loc este corupția. Corupția văzută nu ca o frână morală a dezvoltării sociale și individuale, ci, mai ales, ca o frână economică. Ca o procedură de redistribuire a bunurilor colective în interes privat. Ca o forță invizibilă, dar omniprezentă, care reduce șansele majorității în favoarea unei minorități obscure și solidare. Corupția ca un blestem. Pe al doilea loc în agenda publică a românilor este îmbunătățirea serviciilor publice, de la educație și sănătate, la transporturi, infrastructură și ordine publică. Nu să faci trei autostrăzi pe an, românii s-au lămurit de mult că tot ce face statul costă dublu, durează triplu și produce de patru ori mai multă șpagă decât în sectorul privat. Ci să reduci accidentele care produc 3.000 de morți și 30.000 de accidentați pe an. Să reduci braconajul de pe apele publice și din păduri. Să obligi firmele și cetățenii să se conformeze regulilor de protecție a mediului. Să ai competiție reală în școli (nu învățământ tarat de copiat, furt și șpagă), să ai servicii publice de sănătate capabile să prevină și rezolve problemele sănătății colective, că de cele individuale am învățat să ne ocupăm singuri. Să ai polițiști capabili să disciplineze traficul, să ridice cerșetorii noștri de pe străzile noastre și de pe cele europene. Să ai inspectori fiscali capabili să reducă evaziunea fiscală și munca la negru, nu să producă într-o lună salariul de o viață al unui profesor universitar. Și multe altele de același gen, pe care le știți mai bine decât orice comentator plătit cu ora sau cu bucata.
În această campanie electorală și în documentele celor patru-cinci forțe politice care au mai rămas să se înfrunte pentru votul românilor nu există decât vagi aluzii la agenda publică a românilor – sau măcar la componente ale acesteia.
În campanie s-a vorbit de Traian Băsescu – un om căruia publicul i-a dat un mandat mult prea mare pentru capacitatea lui de a-l duce la capăt. Un om care a fost antiteza lui Ion Iliescu, ambii având zece ani de președinție. Ion Iliescu a avut șase ani deplorabili în primele mandate și apoi patru ani buni în al doilea. Traian Băsescu a avut un prim mandat relativ bun, iar al doilea se desenează de-a dreptul catastrofal. Mărturisesc că prefer politicienii care devin din ce în ce mai buni față de cei care devin din ce în ce mai proști.
În această campanie s-a vorbit de fondurile europene – care interesează politicienii și clientela lor, pentru că publicul românesc s-a lămurit de mult că vom fi vreme îndelungată plătitori, și nu încasatori.
În această campanie s-a accentuat tonul antieuropean al unora dintre politicieni – ceea ce pentru majoritatea electoratului românesc este o blasfemie cu putere de păcat. Nu vom vedea manifestații de sprijinire a Comisiei Europene pe străzile Bucureștiului, dar faptul că, din nou, nu avem nici un politician care să se bucure de încrederea majorității publicului românesc este legat direct de bolboroselile antieuropene și antioccidentale ale unor caricaturi politice. Românii au vrut în NATO și UE. Românii nu au așteptat minuni de la aderare. Românii au știut că vom fi la margine și la periferie. Dar românii nu vor să se întoarcă în țara nimănui, unde am mai fost. Cum să scriu mai clar ca să priceapă orice caraghios?
Într-adevăr, miza alegerilor de duminică, 9 decembrie 2012, pare a fi doar redistribuirea puterii executive și legislative între grupuri restrânse de politicieni. Publicul nu așteaptă nimic bun de la ei. Publicul românesc este descurajat și demotivat. Dar va vota pe unii și nu-i va vota pe alții, cu o minimă speranță că vreunul dintre cei votați va pricepe ce vor oamenii și se va strădui să facă ceva pentru ei. Măcar de la 9 la 17, dacă mai mult nu se poate.
P.S. Ne așteptăm la 8,2 milioane de votanți prezenți la vot. Ne așteptăm la USL – 52%, ARD – 21%, PPDD – 8%, UDMR – 6%, alții – 13%. Ce va ieși după aplicarea legii electorale numai Loteria Națională ar putea ști…