Suspendarea președintelui s-a făcut, în mod evident pentru orice om de bună credință, printr-o serie de fraude și ilegalități. Crin Antonescu, acest Rică Venturiano tomnatic, așa cum a fost numit de Pleșu, a ajuns să fie, până pe 29 iulie, președintele României. Dacă n-a fost în stare să câștige alegerile prezidențiale – ne amintim că a fost abia al treilea și n-a intrat măcar în turul al doilea de scrutin – a ajuns totuși să-și vadă visul cu ochii, să stea în fruntea țării.
Politicienii din USL, care au votat pentru suspendare, se poartă ca o hoardă de neoprit. În goana după putere nu mai țin cont de nimeni și de nimic. Nici de lege, pe care o schimonosesc și o schimbă după cum le vine lor chef, vezi, de pildă, restrângerea atribuțiilor Curții Constituționale prin ordonanță de urgență, ceea ce nu e legal, deoarece trebuia să se facă prin lege. Nu le pasă nici de părerile din multe capitale, cum ar fi Berlin, Paris sau Londra și de la nivelul Uniunii Europene. Ba chiar au tupeul sau prostia (nu e clar care din două) să pună pe seama unor europarlamentari români criticile dure primite de guvern, de pildă din partea președintelui Consiliului European, Herman Van Rompuy.
Această furie de a distruge, în disprețul oricărei legalități și în văzul întregii lumi democratice, este unică în istoria noastră postdecembristă. Până acum se păstra fața măcar a unui proces democratic. Și totuși, ce-i mână pe ei în luptă, ce-i face să se comporte în stilul acesta de hoardă scăpată de sub control? Se pare că i-a anesteziat mirosul puterii, că acești muritori cred că vor fi veșnici în capul trebii și nu vor da socoteală nimănui vreodată pentru faptele lor. În plus, se pare că îi motivează ura lor, așa cum a fost ea instrumentată timp de câțiva ani de câteva posturi de televiziune, față de persoana lui Traian Băsescu.
A reieșit clar, din motivația Curții Constituționale, că președintele nu a făcut fapte de natură să fie suspendat din funcție. Din lașitate, din oportunism sau din motive complet necunoscute, Curtea a evitat totuși să dea un verdict negru pe alb, preferând să dea o motivație fără concluzie finală. Dar asta a prilejuit unor parlamentari USL ocazia de a abera pe seama unei decizii a CCR, care să le dea dreptate. E aiuritor să vezi cum lucrurile o iau razna, cum cuvintele sunt manipulate ca să exprime opusul a ceea ce exprimau ele inițial. Se pare însă că în politica dâmbovițeană este permis orice, că multor parlamentari cuvinte și expresii ca „bun-simț“, „corectitudine“, „respectul faptelor“ le sunt complet străine și nu pot să le întrebuințeze în comportamentul lor politic.
În motivația reală a celor ce doresc demiterea președintelui intră argumente de natură economică: oamenii au sărăcit, țara a dus-o rău, Băsescu e de vină pentru că a fost la putere și a luat măsuri antipopulare, iar acum trebuie să plătească. Sunt lucruri care s-au discutat de mii de ori și se vor mai discuta. Băsescu e făcut vinovat pentru multe lucruri, unele reale, altele închipuite. Aștept ziua, și va veni curând, când i se va imputa canicula. Iar el nu va putea aduce contraargumente ca să se apere.
Apărătorii lui încearcă să demonstreze, împreună cu cancelariile europene și cu opinia publică avizată, că ceea ce se întâmplă acum încalcă normele de drept, că legea este nesocotită, modificată abuziv, stâlcită pentru a servi unor interese de moment ale unor politicieni orbiți de dorința de putere. Iar acest lucru este, cu siguranță, cel mai grav din cele ce se întâmplă în prezent. Batjocura legii va avea consecințe grave pentru noi toți. Dacă acum antibăsiștii cauționează această încălcare, pe motiv de ură împotriva unui om care nu le mai place, va veni momentul când ei înșiși și noi toți vom avea de suferit. Când nesocotirea legii va deveni lege, atunci ea se va întoarce împotriva celor care acum jubilează. Și nu vom mai avea argumente ca să ne apărăm: dacă acum ne convine încălcarea legii, pentru că așa ni se pare că ne vom putea răzbuna, când încălcarea legii se va face contra noastră nu vom mai putea să ne împotrivim.
Am văzut oameni care, în cazul unui ipotetic scrutin viitor, nu ar mai vota cu Băsescu. Dar aceleași persoane, înțelegând deriva democratică ce se produce acum în țara noastră, vor vota împotriva demiterii, tocmai ca să stăvilească această grosolană încălcare a legii. Sper ca aceștia să fie cât mai mulți pe 29 iulie și ca în mijlocul patimilor stârnite acum pe scena politică să câștige totuși rațiunea.
Paul Curcă
