17.8 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăOpiniiViitorul opoziţiei. Blaga, MRU, altul?

Viitorul opoziţiei. Blaga, MRU, altul?

Pe 30 iunie, data alegerilor interne din PDL, se decide mai mult decât un nou șef. Vom afla cum se așază opoziția din România. Ultimele agitații au fost preambulul unor inevitabile mișcări tectonice. După eșec în alegeri, toate partidele trec prin convulsii interne. În PSD, când Ponta l-a înlăturat pe Geoană, în PNL, când Antonescu l-a dat jos pe Tăriceanu, bătălia pentru putere a arătat la fel: cu resentimente, tensiuni și reorientări individuale. Va fi la fel după schimbul de ștafetă din PDL? Va prelua Blaga puterea? Ce se va întâmpla cu intelectualii atât de disprețuiți în PDL, cu micuța grupare reformistă? Ce face MRU: evoluează împotrivă noii conduceri, în paralel sau în cârdășie cu ea? Unde se întoarce Traian Băsescu dacă va fi suspendat, pe cine pariază în sinea lui?  

TABLOU GENERAL. La ședința Colegiului Director de duminică, 17 iunie, s-a decis cu 36 de voturi pentru și 14 împotrivă convocarea unei Convenții Naționale Extraordinare pe 30 iunie, soluție impusă de susținătorii lui Vasile Blaga. Acest lucru arată că bătălia internă pentru putere s-a încheiat înainte de a începe. Gruparea Macovei-Preda-Voinescu-Paleologu, adepta conducerii interimare până la parlamentare, a anunțat că va avea candidat. Indiferent cine se va lupta cu Blaga, va pierde. Monica Macovei și Cristian Preda s-au înscris deja în Inițiativa Civică de Centru Dreapta lansată de Mihai Răzvan Ungureanu. ONG-ul său se va transforma, probabil, foarte curând în partid. Și Noua Republică, formațiunea lui Mihail Neamţu, se va constitui ca partid sâmbătă, 23 iunie. Fundația Creștin Democrată, pornită de Teodor Baconschi, și-a pierdut din suflu. Fostul ministru de externe pare să cocheteze cu MRU. Cam așa arată azi tabloul general al dreptei. Ce se vede însă la o privire de aproape?  

CONTEXT. PDL, scos de la guvernare pe 27 aprilie de USL, prin moțiune de cenzură, caută un lider capabil să-i treacă pe cei rămași prin deșertul opoziției. Criza internă s-a agravat după alegerile locale. Partidul a obținut oficial 15%, 23% după numărătoarea liderilor PDL, însă a căzut sub ținta de 25%. Președintele Emil Boc putea forța rămânerea în funcție, fiind printre puținii lideri care au câștigat. Presiunile interne l-au obligat să facă pasul înapoi și să deschidă calea unei competiții interne care ar putea fi câștigată detașat de Vasile Blaga. Nici unul dintre noii-veniți – Baconschi, Macovei, Voinescu etc. – nu a reușit să se impună ca lider. Le lipsește charisma și talentul politic, calitatea înnăscută de a îmbina cu ușurință un fel superior de a înțelege și un mod simplu și direct de a comunica. Le lipsește, dacă vreți, unul sau toți termenii de bază din definiția liderului autentic: calitatea de a se dărui cât mai multor oameni, puterea de a-i convinge să-l urmeze, geniul de a le câștiga încrederea în momente grele, arta retorică. Doar MRU, grație funcției de premier, a reușit ceva mai mult, însă are marele handicap de a fi în afară partidului. Acum, după retragerea lui Emil Boc, se vede bine criza de lideri din PDL. N-a trecut mult de când președintele Traian Băsescu ținea teoria schimbului de generații în politică și iată că partidul său este pe cale să revină la prima generație, la un lider din cretacicul fesenist.  

 POSIBILE EVOLUȚII. Vasile Blaga, oprit în mai 2011 să preia partidul, nu are în acest moment rival. Întrebare-cheie: ce vrea Blaga? Dorește să ia un partid până în februarie, pentru o jumătate de an, sau va ridica pretenția unui mandat de patru ani? Are de gând să conducă la vedere sau să manevreze din umbră un nou lider mai credibil decât el în ochii publicului? Dacă lui Vasile Blaga i se va garanta un mandat de patru ani, fostului ministru de interne, azi al doilea om în stat, îi va fi greu să refuze o noua poziție de comandă, fie ea și a unui partid. În realitate, în caz că iese prost și la parlamentare, nimeni nu-i poate garanta funcția. S-ar putea însă ca Vasile Blaga să înțeleagă că vremea sa în politică a cam trecut, că profilul său de politician s-a cam prăfuit și că poate controla la fel de bine partidul propulsând o marionetă. Aceasta poate fi Mihai Stănișoară, Gheorghe Falcă sau oricine aspiră în aceste zile să preia frâiele unui partid încă important. În paranteză fie spus: nu vă puteți imagina câți se văd, în aceste zile, președinți de partid. Ceva de speriat. În această situație, așa-numiții reformiști din PDL au de ales între a rămâne în partid și a îndura umilința înfrângerii, de a se vărsa într-unul din noile partide de dreaptă (MRU, Neamţu) sau de a-și construi propriul partid. Acesta s-ar putea organiza în jurul Monicăi Macovei, dacă va mai dori să o facă. Nu cred că fostul ministru al justiției va putea coabita cu noua echipă Blaga, cum nu-i dau viață lungă într-o noua construcție alături de MRU. Viitorul acestuia este, în acest moment, neclar. Nu știm încotro se va îndrepta. Dacă PDL se va regrupa în jurul lui Vasile Blaga, dreapta are o șansa numai dacă își va diversifica vehiculele din afara partidului, astfel încât să mărească puterea de aspirare a electoratului ieșit din joc. Blaga nu-l va putea recupera singur, nici sofisticatul MRU, cu a sa detentă politică, totuși, limitată. În final, după sau înaintea alegerilor din toamnă, toți acești atomi va trebui să se întâlnească într-o singură construcție – este singura șansa de a ține piept USL-ului, cel mai probabil tot din opoziție. Dacă va fi suspendat, Traian Băsescu are de ales: fie se întoarce într-un partid micuț, la comanda lui Vasile Blaga, înconjurat de câțiva minusculi atomi de dreapta, gravitând haotic în jurul PDL, fie revine într-o dreaptă puternică. Unificarea ei (Mișcarea Populară, dacă vreți) depinde de modul în care își joacă de acum încolo cartea fiecare personaj cu aspirații de mare lider al dreptei.  

MIC PORTRET. Vasile Blaga, cu toate umbrele sale bine surprinse în portretul realizat de Dragoș Paul Aligică, a câștigat în timp baza partidului. E omul gata să iasă oricând la șpriț cu activistul de rând, să „rezolve probleme“. La acest fost șef de vamă, baronii mari și mici găsesc înțelegere, vin cu încredere ca la unul de-al lor. Până și liderii opoziției afirmă public că „se poate discuta“ cu Blaga, în timp ce figuri ca Băsescu și Macovei sunt dați ca exemplu de Așa Nu. Ce anume „se poate discuta“ – ăsta-i marele mister al politicii făcute la mica înțelegere. Abilitatea stranie de a naviga printre inamici, lăsând loc de bună ziua peste tot, i-a convins pe cei care au decis organizarea de alegeri interne pe 30 iunie că Vasile Blaga este omul lor în vremuri grele de opoziție. Tocmai din acest motiv ar putea juca rolul de tampon între partid și o putere ostilă, dar și de catalizator într-un partid aflat în pericol de dezarticulare. Învăluit în mitul organizatorului deprins cu disciplina de milițian, degajând un fel de autoritate și fermitate la limita ridicolului, „Buldogul“ este, prin felul său duplicitar de a fi – zbir în aparenţă, ultraflexibil în realitate – esența politicianului român, mediocritatea capabilă de victorii la masa verde a negocierilor. Nu și pe teren. Acolo, Vasile Blaga pierde. Veți spune: cu fostul secretar general la butoane a ieșit PDL victorios în 2004 și 2008. Așa o fi, dar în politică performanțele se măsoară individual când pretinzi puterea totală într-un partid. Or, la capitolul ăsta, Blaga se poate lăuda cel mult cu victoriile lui Traian Băsescu.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS