Procurorul de şedinţă lasă pe toată lumea cu gura căscată când întreabă dacă Adrian Năstase a vorbit cu fostul şef al Inspectoratului de Stat în Construcţii, Adrian Grăjdan, în data de 22 mai, la cinci dimineaţa, adică fix în ziua în care instituţia notifica Înalta Curte că se retrage din proces şi că nu se consideră prejudiciată. Instanţa respinge întrebarea procurorului, la cererea avocaţilor, dar admite ca procurorul să depună acte la dosar. Ce acte? Cum ar putea proba DNA faptul că a existat la ora cinci dimineaţa o discuţie între Grăjdan şi Năstase? Cu interceptări obţinute cu mandat sau cu lista apelurilor.
Adrian Grăjdan este cercetat de procurorii DNA sub acuzaţia de favorizarea infractorului, după ce a dispus cu de la sine putere, fără alte avize legale, să retragă instituţia din procesul „Trofeul Calităţii“. Putem presupune că, în timpul cercetării, procurorii au căutat orice probe capabile să indice complicitatea între suspectul Grăjdan şi inculpatul Năstase. Orice indiciu, cât de mic, s-ar adăuga suspiciunilor deja existente că avem de-a face cu o acţiune premeditată.
Or, ce pot face procurorii în astfel de cazuri? Să aplice procedura standard: verificarea listei apelurilor telefonice. Greu de crezut că există vreun mandat de interceptare pe numele lui Grăjdan, abia numit în funcție, sau pe numele lui Năstase, trimis deja în judecată. N-ar fi cu totul exclus, dar pare puţin probabil. Procurorii au căutat, cel mai probabil, lista apelurilor date sau primite de fostul şef ISC, cum procedează de regulă cu toţi cei anchetaţi.
Aici apare însă o mică problemă. Listingul apelurilor telefonice probează, cel mult, că între Grăjdan şi Năstase a existat o discuţie telefonică. Atât şi nimic mai mult. Operatorii de telefonie nu au voie să păstreze conţinutul convorbirilor. Prin urmare, dacă au doar lista apelurilor, vom afla mai multe doar dacă Grăjdan depune mărturie sau dacă a făcut-o deja. Cu o simplă listă de apeluri pusă pe masa judecătorilor, procurorii nu vor putea proba sută la sută că Năstase şi Grăjdan chiar au discutat despre proces, despre retragerea ISC din „Trofeul Calităţii“, şi nu cumva au vorbit, la cântatul cocoşilor, despre reforma din PSD sau despre Alexandru Ioan Cuza. Dacă însă procurorii au interceptări cu mandat, ghinion Năstase.
Judecătorii nu sunt însă copii de grădiniţă. Acest element nou, spectaculos chiar, intervenit în dosarul „Trofeul Calităţii“ – telefonul de la cinci dimineaţa – este exemplul clasic de probă circumstanțială. Acest tip de probe sunt la fel de puternice ca dovezile directe, declarațiile martorilor etc. Telefonul în sine nu dovedește mare lucru, dar pus în relație cu circumstanțele spune destul de multe. Or, care sunt circumstanțele? Pe 22 mai, şeful ISC semnează adresa prin care anunță Înalta Curte că se retrage din proces. În aceeași zi, la cinci dimineaţa, este apelat de pe telefonul lui Adrian Năstase. O fi o simplă coincidență? Cât de des vorbesc cei doi în zorii zilei? Când s-au sunat ultima dată?
Îi stă fostului premier în obicei să sune sau să primească telefoane de la colegii de partid când se crapă de ziuă pentru a trăncăni despre politică? Dacă nu, ce avea de vorbit așa urgent fostul premier cu noul şef ISC, instituție care avea de recuperat de la Năstase, condamnat în primă instanță, câteva miliarde de lei vechi?
Sunt şi alte circumstanțe care fac extrem de suspect acest telefon, dificil de explicat fără să-l incrimineze pe fostul premier. De pildă, viteza cu care actualul premier Victor Ponta, creația lui Adrian Năstase, a mutat Inspectoratul de Stat în Construcții de la Ministerul Dezvoltării direct în subordinea sa, graba cu care l-a numit pe Grăjdan, retragerea din dosarul „Trofeul Calităţii“ dispusă unilateral de noul şef al ISC în prima zi de muncă etc., etc. Toată această cronologie elocventă se adăuga șirului de circumstanțe suspecte care i-au determinat, în fond, pe procurorii DNA să-l acuze pe Grăjdan, după trimiterea notificării la Înalta Curte, de favorizarea infractorului.
Versiunea lui Adrian Năstase prezentată în timpul procesului despre telefonul de la cinci dimineața este cu totul alta. Fostul premier susţine că nu a vorbit cu Grăjdan, că discuția invocată de DNA este o diversiune. Cam riscantă această apărare, expusă în fața unui complet pe care așteaptă să-l convingă că sentința pronunțată de prima instanță este o eroare. Cu interceptările sau lista apelurilor sub ochii, judecătorii au un motiv în plus să se îndoiască de pledoaria fostului premier, care se declară nevinovat.
În absența unui mandat de interceptare, fostul premier ar putea totuși să o țină până în pânzele albe. Dacă totul se rezumă la o listă de apeluri, va putea spune că, după o noapte de insomnie înainte de prima zi de muncă, Grăjdan a căzut cu capul pe telefonul mobil şi l-a apelat din greșeală.
Sau că s-a trezit la cinci dimineaţa să-l felicite dezinteresat pe noul şef ISC, taman cu o zi înaintea procesului, pentru numirea sa în funcție la propunerea unor anonimi din partid. N-ar fi de mirare dacă Adrian Năstase va susţine că telefoanele s-au conectat singure în mod inexplicabil şi că-l suspectează pe Traian Băsescu de această ultimă sinistră înscenare.
În tot cazul, dacă această discuţie telefonică a existat cu adevărat, dacă Grăjdan şi Năstase au vorbit la cinci dimineaţa, chiar în ziua termenului în care şeful ISC avea să dispună retragerea instituției din proces, atunci avem de-a face cu un nou caz de sfidare, după model Voicu şi Vântu, din partea unora care, atunci când se află la putere, se cred intangibili.
P.S. În jurul orei 16.00, avocaţii fostului premier, care au consultat documentele depuse de procurorul de şedinţă, susţin că ar fi vorba de o listă de apeluri în care ar figura şi un apel între Adrian Grăjdan şi Adrian Năstase.
Dan Tapalagă
HotNews.ro
