Ordin de zi: Luați-o de la început

Nu cred că am povestit vreodată ce am făcut eu în calitate de ministru cancelar – în 2004. M-am îngrășat din cauza stresului și am consumat din economiile personale – acestea parcă le-am spus. Dar conținutul muncii nu-mi aduc aminte să-l fi descris în detaliu.
Am fost numit ministru cancelar în februarie 2004, cu emiterea actelor în martie 2004. Obiectivul fundamental a fost acela de a introduce o procedură de urmărire detaliată a îndeplinirii diferitelor cerințe adresate Guvernului României: șapte capitole de negociere încă neînchise de România (Bulgaria mai avea două), solicitări imperative ale Parlamentului European (intrase pe ordinea de zi o rezoluție care cerea Comisiei Europene să întrerupă negocierile cu România și să le reia într-un pachet cu Croația, Islanda și Turcia), cerințe ale FMI și Băncii Mondiale (exista un program denumit PAL II care rămăsese în urmă), cerințe de organizare a puterii executive solicitate de CE și OECD etc.
Procedura introdusă (după un vechi obicei personal) s-a numit To-Do-List. Din limba engleză se poate traduce cu „lista de sarcini“ sau „de făcut“. Este o listă a celor pe care trebuie să le facem repede, mai încet sau la anul. În cazul de față toate trebuia făcute ieri. Am clasificat cerințele fiecărui emitent (Banca Mondială, FMI, CE, PE, OECD, Cartierul general NATO etc.) și le-am detaliat pe pași. Pentru că o acțiune ca adoptarea pachetului de legi pentru reforma justiției avea de fapt 15-20 de pași pregătitori, care implicau zeci de instituții, de la ministere la agenții guvernamentale și autorități locale. Lista finală avea vreo 35 de capitole și peste 200 de pași. Când i-am prezentat-o prima dată primului-ministru de atunci, dl Adrian Năstase, acesta nu și-a putut ascunde neîncrederea: „Nu știu dacă se poate face. Aici e un program de guvernare pe patru ani“.
S-a putut.
Am format la Cancelarie o echipă tânără care a adoptat sistemul call-center, binecunoscut oricărui cercetător: în fiecare dimineață, fiecare responsabil de capitol era sunat de un secretar de stat și întrebat ce a rezolvat din listă. La un moment dat aveam miniştri care ne înjurau de mamă (nu puteau să ne evite că aveam „scurtul“, mobilele, fixele, e-mail-urile, întâlnirile directe la ședințele de guvern). Înjurau, dar făceau. Căci ministrul cancelar nu era membru al guvernului, ci răspundea numai în fața primului-ministru. În plus, veneam din societatea civilă, iar aceasta mai avea încă autoritate în fața celor aleși.
Așa s-a adoptat pachetul de legi cu privire la protecția copilului (martie 2004) care a pus capăt exportului de copii; așa s-a adoptat pachetul de legi privind reforma justiției (modificat în 2005 de Monica Macovei, exact contrar spiritului independent al puterii judecătorești), așa s-au încheiat capitolele de negociere cu UE (ultimele două după al doilea tur al alegerilor prezidențiale…), așa s-au îndeplinit toate criteriile din programul PAL II (terminat înainte de vreme de guvernul Alianței DA, pentru că îi limita în acțiunile lor). Așa s-a introdus ședința pregătitoare a guvernului, condusă de secretarul general, care împărțea actele de adoptat în două grupe: cele asupra cărora nu există divergențe și au fost semnate și cele care solicitau discuție în ședință de guvern și decizia primului-ministru. Ca urmare, ședințele de guvern și-au redus durata de la opt-zece ore la două-trei ore. Așa a început comasarea autorităților din coordonarea primului-ministru (erau vreo 24, depinzând direct de ministrul cancelar). Am reușit să realizăm comasarea fostului FPS cu AVAB sub forma AVAS, cu noi sarcini și atribuții. Urmau și altele, lăsate moștenire următorului ministru cancelar.
Toate acestea s-au făcut relativ repede (pregătirea a durat mai puțin de două luni), cu trei sau patru oameni lucrând încontinuu.
Acum citesc un comunicat de presă care spune astfel:
„Guvernul va primi fonduri nerambursabile în sumă totală de 434.000 de dolari din partea Băncii Mondiale, pentru elaborarea unui sistem de monitorizare şi evaluare a planurilor de acţiuni realizate pe baza analizelor instituţiei finanţatoare, informează executivul. Acordul de finanţare va fi semnat de secretarul general al guvernului, Attila Dézsi, conform Mediafax. Potrivit sursei citate, scopul proiectului este operaţionalizarea unui sistem de monitorizare şi evaluare a principalelor reforme structurale implementate de guvern, în vederea asigurării unei „coordonări orizontale eficiente“ la nivelul administraţiei publice centrale. Principalele activităţi se referă la inventarierea şi corelarea documentelor strategice ale guvernului, la dezvoltarea unui set comun de indicatori de măsurare a impactului măsurilor, la definirea unui mecanism de cooperare între instituţiile implicate în activitatea de monitorizare şi evaluare, precum şi la instruirea personalului tehnic necesar implementării acestui mecanism“, se arată într-un comunicat transmis de guvern. Şeful SGG precizează că implementarea acestui nou proiect va avea o durată de trei ani“.
Sau, pe scurt: faceți un to-do-list ca în 2004, vă dăm buget o jumătate de milion de dolari și trei ani.
Să vezi și să nu crezi….
Dl Tăriceanu a păstrat Cancelaria, unitatea de politici publice, centrul de coordonare. A închis însă acordul PAL II și acordul cu FMI. Dl Emil Boc a închis Cancelaria, dar a deschis alt acord cu FMI.
Iar acum dl Mihai Răzvan Ungureanu reface Cancelaria și sistemul To-Do-List.
Să nu te iei cu mâinile de cap???