22 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăOpiniiPreședintele mută cu calul troian

Președintele mută cu calul troian

Președintele Traian Băsescu a refuzat să se supună cererilor opoziției – respectiv, să-și dea demisia și să determine alegeri parlamentare anticipate – și l-a nominalizat pe Mihai Răzvan Ungureanu drept prim-ministru.
Cu aceste decizii, Traian Băsescu a ales calea cea mai riscantă pentru sine, pentru propriul partid și, la urma-urmei, pentru România pentru a soluționa actuala criză politică din țară. Criza politică este simplă: majoritatea nu mai poate conduce, opoziția nu poate încă prelua puterea. Majoritatea (PDL, UNPR, UDMR, minoritățile) are un ușor plus în parlament, dar este profund necredibilă față de opinia publică, privită cu suspiciune de partenerii europeni (admiterea în spațiul Schengen și eliminarea mecanismului de cooperare și verificare nu sunt încă realizate), fără autoritate în fața administrației publice autohtone. Singura apreciere favorabilă a actualei majorități în materie de putere executivă vine din partea FMI, căci programul de austeritate implementat de guvernul Boc este mult mai restrictiv chiar decât cele cuprinse în manualele de bună guvernare. Pentru FMI, România este în mod necesar un caz de succes, deoarece demonstrează lumii că se pot aplica programe de ajustare structurală încă și mai dure decât cele clasice și chiar pot fi eficiente. Așa s-a întâmplat și în perioada 1997-2000, când într-adevăr programele de ajustare structurală au dat rezultate în al patrulea an, dar între timp se schimbaseră trei prim-miniștri, partidul de guvernământ nu a mai ajuns în parlament, iar extrema dreaptă din România a devenit favorita unui sfert din votanți.  
Cu alte cuvinte, Traian Băsescu a ales calea lui Emil Constantinescu. Președintele în exercițiu a acceptat demisia premierului provenit din propriul partid (Emil Boc, Victor Ciorbea, Radu Vasile – o serie care ar merita analizată), a ales o personalitate din afara lumii politice (deci netrecută prin alegeri), cu o bună imagine publică (SIE, SRI și BNR sunt mult mai apreciate de public decât guvernul, parlamentul și partidul de guvernământ), cu o structură disciplinată în spate (Mugur Isărescu – BNR, Mihai Răzvan Ungureanu – SIE), dar nu a schimbat deloc structura politică a majorității.  
Acestui premier desemnat i se cer două lucruri în același timp: să conducă guvernul într-o perioadă grea și cu o majoritate parlamentară fragilă și să refacă bazinul electoral pierdut al partidului de guvernământ.
Șansele de reușită sunt inegale. Pe planul puterii executive s-ar putea ca Mihai Răzvan Ungureanu să reușească anumite acțiuni, în special cele care se referă la agenda publică. Deși, văzând programul de guvernare cu care se prezintă în parlament, o copie nereușită după programul de guvernare PDL-PSD din decembrie 2009, nu aș fi prea optimist în acest domeniu. Dar poate puncta cu câte o lovitură norocoasă – o reducere de taxe, o reducere de TVA, o majorare de venituri… Pe planul refacerii bazinului electoral al democraților însă e greu de spus dacă Mihai Răzvan Ungureanu are vreo șansă. Nu este parte din structura organizatorică a partidului, nu poate motiva militanții cu vreo perspectivă politică, nu are funcție în partid. În ciuda impresioniștilor, partidele parlamentare din România care au trecut prin alegeri sunt mult mai structurate decât par la prima vedere.
Traian Băsescu avea și alte soluții, chiar dacă ar fi refuzat în continuare propria demisie. A ales să deschidă campania electorală a anului 2012 cu o mișcare a calului, sărind peste linii și schimbând direcția. Traian Băsescu pare încă animat de credința că poate recupera încrederea publică cu care a fost răsfățat mai bine de un deceniu. Cum am mai scris, am văzut multe minuni pe lume, dar aceasta chiar nu prea are șanse… Ca să nu mai spun că același tip de mișcare a calului promovat de Emil Constantinescu l-a dus la convingerea că nu mai poate candida pentru un nou mandat, a trimis partidul de guvernământ în afara parlamentului și a generat dezertări rușinoase (Valeriu Stoica, cu al său grup de insurgenți liberali).
Calul troian poate însă avea un efect neașteptat în cu totul alt spațiu politic. Numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu ca și prim-ministru nonpolitic nu prea are șanse să-l întoarcă pe Traian Băsescu la o cifră decentă de încredere publică și PDL la 30%, dar poate provoca disesiuni în USL.
Crin Antonescu s-a manifestat prompt și vehement împotriva soluției propuse de președinte, chiar dacă a avut cuvinte frumoase despre omul Mihai Răzvan Ungureanu. Victor Ponta a ezitat. Prins între presiunile baronilor locali (care i-au mâncat cu fulgi cu tot pe Ion liescu în 2005 și pe Mircea Geoană tot timpul) și nevoia de a fi parte din establishment, Victor Ponta devine ținta forțelor din burta calului troian.
Este o probă grea. Dacă Victor Ponta pricepe că numai USL îl poate face prim-ministru, în nici un caz baronii locali din propriul partid sau promisiunile Fetei Morgana, atunci vom avea o schimbare după alegerile parlamentare din toamnă. Dacă nu pricepe, atunci acuzele insidioase de pact cu diavolul vor avea multe argumente.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS