O zi din viaţa mea de jurnalist

Sunt fata de la pagina 5. Nu, nu în sensul acela… Eu scriu serios la pagina 5, Economie. Aș vrea să vă spun cât de importantă este munca noastră într-o lume în care informația circulă aproape cu viteza luminii.
PASIUNEA. Noi, jurnaliștii, producem cea mai perisabilă marfă. O știre trăiește doar o clipă în ochii tăi, cititorule. Tu vezi titlul, iar dacă te interesează, abia atunci aprofundezi subiectul. Dacă nu, atunci frunzărești mai departe câteva minute, până când, în cele din urmă, ziarul ajunge să zacă inert pe un colț de masă. Atunci, știrea mea moare, după o existență efemeră. Tu vei dori ca mâine să citești altceva, să primești o informație nouă. Misiunea mea este să îți aduc în articole ceva ce te interesează. Provocarea mea în fiecare zi este să îți ofer informația economică de care ai nevoie: ce comisioane mai practică băncile, ce legi fiscale noi au apărut, ce (nu) mai produce Ford, când face angajări compania auto, ce taxe ne mai facturează CEZ, ce vrea Fiscul de la firme, ce acțiuni s-au mai prăbușit pe Bursă, cum au evoluat brandurile de top locale sau ce afaceri bune au rezistat în vremurile acestea. Uneori este destul de greu să satisfaci toate gusturile celor care lecturează paginile GdS. Fiecare greșeală este vânată și comentată pe forum de către cei care citesc on-line. …Și mai greșim și noi, că suntem tot oameni. Iar critica este de multe ori constructivă. Un ziar este citit de oameni de tot felul, de la profesori universitari, ingineri, tineri şi până la agricultori şi muncitori. Cu siguranță badea Ion nu știe ce înseamnă EURIBOR, ce este overdraft-ul sau taxa de cogenerare. Eu trebuie să explic simplu (nu simplist) cum stau lucrurile în economia noastră reală. Important este ca omul să rețină ceva din ceea ce noi scriem zi de zi.
FRUMUSEȚEA. Meseria de ziarist are un farmec aparte. Nu orice om are șansa să dea mâna cu președintele țării, să stea de vorbă cu Ion Țiriac şi Nadia Comăneci, să îl intervieveze pe Mugur Isărescu și – de ce nu – să o vadă de la doi metri pe Elena Udrea, să cunoască în fiecare zi tot felul de persoane și personalități, să călătorească prin țară și prin lume, așa cum mi s-a întâmplat mie de când profesez. Contează să ai informația „caldă“, să fii primul care o află și să o redai mai departe cât mai obiectiv. Uneori e frustrant să știi că a doua zi vor citi articolul tău zeci de mii de oameni. Trebuie să fii extrem de atent, de chibzuit. Există și părți mai puțin plăcute ale meseriei: procese, amenințări de tot felul, ba chiar și agresiuni fizice. Nu toți interlocutorii noștri sunt educați, nu toți cei prinși „cu mâța-n sac“ sunt blânzi și răspund calm la toate întrebările… În plus, să nu vă imaginați că noi câştigăm cât „vedetele“ din mass-media din București.
DOCUMENTAREA. Dar haideți să vă spun câtă muncă, adrenalină, cât efort intelectual și câtă pasiune se ascund în spatele unei știri care apare într-o zi oarecare. La prima oră, citesc ce are „concurența“ pe prima pagină. Urmează ședința de redacție, unde fiecare redactor propune subiectele pe care vrea să le abordeze. Ideea este foarte importantă în acest domeniu. Apoi ne împrăștiem ca potârnichile prin oraș, în goana după informații. Conferințe de presă, vizita vreunei personalități, reuniune la vreun partid, accident pe strada X, incendiu în cartierul Y. Sunt multe domenii de acoperit de o mână de redactori. La întoarcerea de pe teren reîncepe adrenalina: citesc ce s-a mai întâmplat în România pe 5secunde.ro – aspiratorul nostru de știri -, urmăresc Monitorul Oficial să văd aparițiile legislative, îmi sun sursele de la Ford să văd ce mai este nou, primesc o sesizare din partea unui cititor care mă roagă să descâlcesc ițele în lupta cu o instituție birocratică, studiez documentele justificative atașate etc. Aștept răspuns în scris de la PR-ii unei instituții, pentru că în presa scrisă este aproape obligatoriu să verifici informația din trei surse.
CREAȚIA. La ora la care bugetarii se pregătesc să plece de la serviciu eu trebuie să am mintea cea mai limpede. Începe procesul de creație. Concentrarea este maximă, iar textul curge șnur, de cele mai multe ori. Apoi, un articol interesant trebuie să aibă și un titlu pe măsură. Nu mint cititorul, nu jonglez pe marginea subiectului. Ofer informație pură. Și sunt extrem de corectă și cinstită. Așa îi stă bine unui jurnalist respectat care a rezistat de aproape 12 ani în branșă. Adrenalina continuă. Este ora 16.30. Trebuie să alegi deja fotografia cu care ilustrezi articolul și, lucrul cel mai important, trebuie să dai titlul care să vândă ziarul a doua zi. Uneori, o sclipire de moment a redactorului face diferența între eșecul și succesul unei știri. Sunt multe titluri inedite într-un ziar și multe „creiere“ care se străduiesc să iasă totul bine, ca într-un brainstorming. Nu întâlnești în fiecare zi „Un alt Dorel pe șantier“, „CEZ lovește mai tare ca Bute“, cum le-a ieșit recent colegilor mei de departament, sau „Brandurile de top din inima Olteniei“, cum mi-a ieșit chiar mie. Articolul ajunge la corectură, apoi la tehnoredactare și, în cele din urmă, vede lumina tiparului. Cu sinceritate recunosc faptul că nu întotdeauna iese un articol bun, dar de ani de zile de când lucrez la acest ziar am avut doar patru zile în care nu mi-a reușit nici un subiect.
NOSTALGIA. La o oră înaintată plec spre familia mea. Dar munca de jurnalist nu se oprește aici. În drum spre grădinița unde mă așteaptă copilul meu mă gândesc la ziua care urmează. Trebuie să scriu altceva… O nouă alergătură, o nouă informație, un nou articol atractiv… Spune-mi tu, cititorule, cu ce știre vrei să te mai încânte mâine isteața fată (glumesc!) de la pagina 5?