Al doilea duş rece pentru USL

Este vorba de declaraţia răspicată, de data asta, prin care preşedintele Băsescu a reconfirmat faptul că USL nu poate spera să dea automat premierul, chiar şi în situaţia în care obţine 51% din voturi, la viitoarele alegeri parlamentare.  Nu e prima dată când spune acest lucru, dar de data asta cu o voce gravă, privire îngheţată  şi determinare neobişnuită, de mă întreb dacă n-a fost acesta principalul motiv al intervenţiei televizate de luni seară. USL era oricum groggy, după alegerile parţiale de duminică, încât o lovitură în plus nu putea decât să-l facă să-şi piardă busola definitiv.
Dar iată ce a spus preşedintele, în termeni categorici: „Eu nu mă joc de-a Constituţia. Articolul 103 se referă la partide care obţin 51%. Alianţele sunt variabile. Trebuie să citească foarte bine articolul 103, să înţeleagă foarte bine ce s-a întâmplat la aceste alegeri (din Baia Mare şi Piatra Neamţ) şi să decidă în consecinţă“. „Dacă ar fi vrut Constituţia să includă şi alianţele, scria acolo la 103: alianţe, asociaţii de bloc şi orice altceva, tocmai pentru că alianţele sunt variabile“. „Negocierile trebuie făcute, dacă USL va obţine 70 sau 30% pentru mine e egal. Dacă în interiorul USL e un partid care va avea un 51% din membrii parlamentului, nu voi mai chema nici un partid la consultări“.
Faţă de euforia ultimelor luni, când USL se visa pe la 60-70% în intenţiile de vot, realitatea rezultatelor alegerilor parţiale de la Neamţ şi Maramureş trebuie că a dat frisoane membrilor celor două partide. Dincolo de acuzele reciproce de cumpărare de voturi, de sacoşe vs. pepeni, că opoziţia nu are bani, ba mai e şi datoare vândută.  Adică tot efortul organizatoric al opoziţiei, toată campania bazată pe dezastrul economic creat de actuala putere, pe tăieri, amputări şi recesiune, să nu fi valorat nici cât o plasă cu ulei, zahăr şi făină? Aşa de puţin? Iar la Maramureş, unde n-au prea fost momeli alimentare, doar 12% din total alegători au votat USL, iar de prezentat, de convinşi ce sunt, doar 28% dintre alegători. Aceasta este realitatea dură căreia trebuie să-i facă faţă acum „părinţii“ USL. Şi, în plus, avertismentul preşedintelui Băsescu, conform căruia, chiar în cazul obţinerii a 51% din voturi, tot nu vor da automat premierul, fără negocieri, repoziţionări, trădări, mutări dintr-o tabără în alta etc., ceea ce am văzut foarte bine de 20 de ani. Este o nouă realitate politică, pe care staff-urile celor două partide care compun USL trebuie s-o analizeze cu multă grijă şi căreia trebuie să-i facă faţă.
Trebuie menţionat că mulţi oameni lucizi, cel puţin din PNL, au anticipat blocajul la care s-a ajuns. Ludovic Orban, Tăriceanu, Adriana Săftoiu, Vosganian, Stavarache, probabil şi alţii, s-au opus unei alianţe împotriva naturii ideologice. Cum să faci o construcţie unind stânga cu dreapta? Poate în alte părţi să funcţioneze, democraţia românească este prea tânără ca să înghită astfel de ciudăţenii. Nucleul dur al PNL, hrănit cu principii de dreapta, capitaliste, să se pupe cu nucleul dur al PSD, hrănit cu ajutoare sociale, cu ideile statului asistenţial, cu pomeni electorale, cu redistribuire de la cei care au la cei care stau? Clasa de mijloc, micii întreprinzători, să-şi dea mâna cu pomanagiii lui Ponta? Doar minţile înfierbântate a doi lideri fără experienţă politică puteau imagina o aşa combinaţie.
Neagu Djuvara conversând la masa victoriei cu Marean Vanghelie despre diplomaţia mondială,  Bălăceanu-Stolnici cu Radu Mazăre, fremătând în ritmuri braziliene, Mircea Ionescu Quintus cu Ion Iliescu, despre închisorile comuniste, Andrei Marga discutând filosofie cu Aura Vasile, sub ochii vigilenţi ai celor doi şefi: Ponta şi Antonescu. Vă imaginaţi scena?  Îmi poate cineva exemplifica tineri specialişti, ajunşi în ultimul timp în staff-urile celor două partide din USL? (Al treilea, PC, nu contează decât prin prisma trompetelor televizate ale „partenerului meu“ Dan Voiculescu). Oare de ce nu se înghesuie nimeni?
Despre art. 103 din Constituţia României, interpretat diferit de unii şi alţii, şi-a exprimat opiniile un specialist, Ioan Stanomir, într-un articol pe Contributors. Iată ce spune specialistul nostru în drept constituţional: „Al doilea scenariu, cel în care nu avem în camere majoritatea absolută a unui partid politic, acordă preşedintelui  posibilitatea de a constitui, printr-o serie de consultări, o majoritate care să susţină un guvern stabil. În calitate de mediator, şeful de stat este chemat să acţioneze având în vedere imperativul atingerii unei formule politice credibile. El este învestit, în acest context, cu mandatul de negociere cel mai extins“.
Ideea cu suspendarea preşedintelui de către un parlament nou ales, cu parlamentari care abia s-au văzut cu sacii în căruţă, după cheltuieli imense de campanie, care să rişte să plece acasă după două respingeri succesive a guvernelor propuse de preşedinte, este ridicolă. Mai ales că, de data aceasta, Curtea Constituţională nu mai are un cuvânt consultativ, ca în 2007, ci unul cu drept de veto. Aceasta în cazul extrem de improbabil în care USL chiar ar câştiga mai mult de 50% din voturi şi nici un parlamentar nou ales nu ar fi dispus să-şi asculte mai degrabă propriile convingeri uninominale decât ordinele venite de la partide. Cam aşa stau lucrurile în momentul de faţă.
Sentimentul abandonării principiilor liberale este acut resimţit de autenticii liberali, care se simţ trădaţi de actuala conducere a PNL, îngenuncheată dictatorial de către Crin Antonescu, cum frumos spune Mircea Marian în articolul „Trista-mi soartă de liberal fără cuib“. Odată cu dispariţia mirajului celor 60-70% din intenţiile de vot, am putea asista la subţierea rândurilor parlamentarilor şi susţinătorilor USL. Fără perspectiva certă a unor ciolane grase în viitoarea guvernare, oportunişti de toate culorile vor emigra în primul rând spre UNPR, lăsând în ofsaid actuala opoziţie.
Pe urmă, sponsorii şi donatorii se vor uita de două ori în pungă înaintea de a scoate bani pentru USL. Cu ce vor cumpăra voturi în 2012, tot cu pepeni? În octombrie, noiembrie, nici nu se mai găsesc ieftini, de Dăbuleni. Cu ce bani vor face viitoarele campanii, că nici datoriile nu şi le-au plătit? Cred că a venit momentul unor clarificări. Mai ales pentru liberali. Schimbarea actualei conduceri devine mai mult decât necesară, candidaţi pe liste proprii, sub însemnele şi principiile liberale, obţinerea unui scor cât mai bun în viitoarele alegeri, poziţie din care să încline balanţa viitoarei guvernări.
De ce mă preocupă aşa de mult soarta liberalilor? Pentru că sunt fost liberal, timp de zece ani, dat afară din partid, dar cu inima şi mintea alături de principii de dreapta, singurele care pot scoate ţara din crizele care au fost şi va să vină.