Schimbarea la faţă a serviciilor secrete?

Deşi inevitabil implicate în controverse şi scandaluri, serviciile de informaţii din spaţiul occidental beneficiază de atributele unui anumit tip de receptare publică: elită, putere, serviciu în interes naţional. Românii rămân însă prizonierii istoriei negre a serviciilor lor secrete, asimilate cu teroare şi servilism politic. Iar această reacţie nu e dificil de înţeles, mai ales că mulţi din foştii înalţi ofiţeri ai securităţii comuniste s-au adaptat rapid „tranziţiei“ anilor ‘90, devenind prosperi capitalişti europeni.     
La mai bine de 20 de ani de la dispariţia „de jure“ a Securităţii comuniste, serviciile de informaţii din România funcţionează în continuare sub semnul unor legi vechi, anterioare intrării României în NATO. Este probabil principala piedică în calea reformării celor mai importante două servicii: SRI şi SIE. Sub presiunea cerinţelor UE şi NATO, această schimbare la faţă a serviciilor secrete a început în urmă cu câţiva ani. Care este profunzimea efectului, putem doar intui din gestica şi evoluţia publică din ultimul timp.
Interesant este că atât SIE, cât şi SRI sunt conduse de doi oameni care nu provin din rândul PD-L, George Maior având origini social-democrate puternice în timp ce Mihai Răzvan Ungureanu este un fost ministru de externe liberal. Alături de preşedintele Tra-ian Băsescu, mandatul politic al celor doi se numără printre cele mai rezistente de-a lungul timpului.  
Importanţa implicării SRI în recentele operaţiuni anticorupţie din vămi este evidentă şi face parte dintr-un proiect de durată. De notat sunt şi atacurile furibunde ale omului de afaceri Sorin Ovidiu Vântu la adresa conducătorilor actuali ai SRI. Relaţiile lui Vântu cu foşti înalţi ofiţeri de Securitate sunt de notorietate, iar respectul pentru SRI al patronului suspectat de corupţie este admis public. Dar nu cu instituţia are Sorin Ovidiu Vântu probleme, ci cu cei care o conduc şi care, la ordinele „probabile“ ale lui Traian Băsescu, îl vânează alături de ANAF şi instanţele de judecată. Această logică trădează specificul perioadei comuniste în care separarea puterilor în stat era un ideal pentru proşti şi independenţa instituţiilor un scop al naivilor.  
Puţin comentat în spaţiul media, un anunţ recent al SIE reprezintă probabil cel mai important gest de transparentizare venit în ultimul deceniu din partea unui serviciu român de informaţii. În colaborare cu Universitatea Bucureşti, SIE va admite în stagiu practic masteranzi din discipline variate, de la drept până la filozofie. Este continuată astfel campania de imagine iniţiată de directorul SIE, Mihai Răzvan Ungureanu. Acesta, în mai multe interviuri, a vorbit despre reforma instituţiei pe care o conduce, cea mai interesantă informaţie, transmisă repetat, semnalând nemulţumirea serviciilor în privinţa colaborării cu factorul politic. Ungureanu afirma într-un interviu pentru Jurnalul Naţional că SIE a trimis „peste 200 de informări în şase luni“ pe subiectul situaţiei tensionate a românilor în Italia. Cu alte cuvinte, la capătul politic al firului informaţiei, serviciile găsesc fie dezinteres, fie incompetenţă.
Acest ultim punct lămureşte întrucâtva relaţia dintre politicieni şi serviciile de informaţii. E poate paradoxal, dar, pe măsură ce activitatea celor din urmă este mai limpede reglementată prin lege, serviciile devin mai puternice în sens democratic. Dar atâta timp cât activitatea unui serviciu secret în România europeană este supusă unei legi croite în logica unei epoci trecute, politicienii au spaţiu de manevră în a manipula activitatea serviciilor. Orice schimbare la faţă a Serviciilor rămâne de aceea şubredă, iar retorica de tip Sorin Ovidiu Vântu prinde avânt. Au trecut deja patru ani de la înaintarea propunerilor de schimbare a Legii securităţii naţionale, iar la capătul politic al reformei se găseşte în continuare dezinteres sau rea-voinţă.