Săptămâna trecută, puneam întrebările de mai jos şi promiteam răspunsuri tuturor celor care ar fi comentat raţional pe internet. Iată acum răspunsurile.
Întrebare. De o lună se dezbate problema pensiilor militare şi a pensiilor speciale. Unii pro şi alţii contra. Comentatorii comentează, oamenii se uită la televizor şi citesc ziarele. România avea o situaţie specială în Europa în ceea ce priveşte încrederea în instituţii. Aproape douăzeci de ani ordinea de încredere a fost Biserica (peste 90%), Armata (peste 90%) Mass-media (peste 70%). Comparaţi cu Marea Britanie: Biserica (10%), Armata (40%), Mass-media (10%). Sau cu Italia, unde cifrele pentru Biserică sunt puţin – nu mult – mai
ridicate decât în Marea Britanie.
Ce credeţi că s-a întâmplat cu încrederea neştirbită a românilor în Armată? Şi în Biserică?
Răspuns. În luna ianua-rie 2011 am înregistrat cea mai mare scădere a încrederii românilor în Biserică, Armată şi Mass-media, de când au început aceste măsurători sistematice (1992). Ordinea este în continuare aceeaşi, dar valorile sunt mult mai mici. Biserica, Armata, Mass-media, trei mari câştigători ai Revoluţiei din 1989, au motive serioase de îngrijorare. Cauza acestei scăderi este plusul de informaţie pe care publicul românesc l-a dobândit în timpul dezbaterilor de presă aprinse privind pensiile şi salarizarea militarilor şi clericilor. Ambele structuri au reuşit perfect ca – vreme de două decenii – să nu lase să se scurgă prea multă informaţie despre mecanismele lor interne. Scăderea încrederii în Mass-media este însă o pierdere enormă pentru români. Nu ştim cauzele. Mass-media au fost singurul grup instituţional (privat, în cea mai mare parte) care a investigat, a informat şi a comunicat multe aspecte ceţoase ale societăţii româneşti. O mare problemă pentru adevăraţii jurnalişti din România.
Întrebare. S-a anunţat marea coaliţie de centru-stânga-dreapta între PSD, PNL şi PC. Cine credeţi că a beneficiat de un spor de încredere publică după acest anunţ? Cine este, de fapt, învingătorul din această coaliţie?
Răspuns. Marii câştigă-tori sunt Partidul Conservator (care şi-a dublat procentul, de la 1,5% la 3%) şi domnul Dan Voiculescu, care a ajuns la un uimitor procent de încredere publică de 10%. Ceilalţi doi parteneri de coaliţie, acum cu denumirea de USL, Uniunea Social-Liberală, rămân acolo unde au fost şi în decembrie 2010. Era perfect prognozabil. În general, cel care profită cel mai mult dintr-o coaliţie este partenerul mai slab. Asocierea cu cei puternici îl propulsează în liga superioară. Numai că experienţa românească ne spune că, de obicei, coaliţiile câştigă alegerile, dar nu pot guverna bine: CDR, ADA.
Întrebare. Guvernul şi FMI au anunţat – din nou – o creştere economică de 1-2% anul acesta. Va fi sau nu va fi?
Răspuns. Eu sunt pesimist. Dacă vom vedea creştere de 0,5% ne putem considera fericiţi. Guvernul măreşte salariile din administraţie, în toamnă va mări şi pensiile, iar în iarna viitoare va da drumul la investiţii la nivel local. Abia în 2012, dacă nimic rău nu se întâmplă, vom vedea un procent mai consistent de creştere economică.
Întrebare. O simpatică doamnă politiciană, blondă şi cu studii la privat, a cheltuit multe milioane de euro din bani publici pentru propria imagine. Ce procent de încredere publică aţi spune că are după asemenea cheltuieli?
Răspuns. Este cea mai ineficientă campanie de promovare a unei persoane pe care am văzut-o în ultimii 20 de ani. Doamna în chestiune are vreo 5% grad de încredere (adică 95% din cei care o cunosc nu au încredere în dânsa), ceea ce este o ruşine pentru orice maghiar care face politică în România. În plus, a devenit cunoscută. Deci, îi va fi din ce în ce mai greu să obţină încredere.
Întrebare. Ajustarea structurală a veniturilor şi pensiilor din România a redus plăţile statului către români cu circa şase miliarde de euro. Companiile de stat pierd patru miliarde de euro pe an. Vă vine să credeţi?
Răspuns. Nu, nu ne vine să credem. Cea mai mare descoperire a secolului al XX-lea în materie de guvernare este că naţionalizarea mijloacelor de producţie nu garantează nici creşterea nivelului de trai, nici echitatea socială, nici absenţa corupţiei. Ba, dimpotrivă. Teoria modernă a guvernării spune că statul nu este un agent economic viabil. Economia este făcută de privaţi. Statul doar îi taxează şi se străduieşte să creeze un mediu în care legile concurenţei să se aplice raţional.
Acum, FMI şi Banca Mondială insistă pentru privatizarea unei liste lungi de companii. Din 1992 încoace încearcă. Poate de data aceasta vor reuşi. Dar ce plânset va fi pe miile de căpuşe necunoscute….
Notă. Acţiunea de la Vama Siret arată ce fructuoasă poate fi colaborarea cu FMI şi Banca Mondială. Modelul acestei acţiuni este un program de creştere a eficienţei colectării taxelor care s-a aplicat pentru prima dată în Bulgaria în 2007. Să sperăm că va continua şi la noi… Oricum, felicitări celor care au studiat modelul bulgar şi l-au aplicat literă cu literă!
