Prudenţă înainte de anul electoral 2012

Cărţile de economie spun că în vremuri de criză nivelul preţurilor scade, ca o consecinţă a reducerii veniturilor. Numai în România nu se întâmplă aşa ceva, iar aceasta se vede în faptul că suntem printre puţinele ţări membre ale UE care au încheiat 2010 cu o evoluţie negativă a PIB-ului, fiind fruncea în regiunea Europei Centrale şi de Est. Nici măcar în perioada Sărbătorilor de iarnă producătorii sau comercianţii, în special hipermarketurile, nu au fost darnici cu o scădere a preţurilor, la aceasta contribuind şi faptul că peste un milion de români muncesc la gri sau negru, iar economia nefiscalizată reprezintă, conform unor analize, peste 30% din PIB. Acest an a pornit la rândul său cu noi scumpiri „oficiale“ prin majorarea accizelor pentru combustibili şi pentru tutun. Şocul produs de creşterea TVA de la 19 la 24%, care a împins inflaţia din 2010 la circa 8%, conform analiştilor (în noiembrie, conform BNR, inflaţia a fost de 7,73%), încă face ravagii în economia românească, ce nu are posibilitatea de a apela la creditare, bancherii preferând în continuare să împrumute statul de la dobânzi de 7%, aşa cum s-a întâmplat şi acum două zile, când Trezoreria a atras un miliard de lei pentru o scadenţă de 12 luni. Banca Naţională ar fi putut să dea ieri un impuls relansării creditării, însă temerile că inflaţia se va menţine peste limita pe care şi-a propus-o pentru acest an, 3,4% plus/minus un punct procentual, au făcut ca decizia Consiliului său de Administraţie să fie aceea de a menţine, pentru a cincea lună consecutiv, dobânda de politică monetară la 6,25%. De asemenea, a fost păstrat nivelul rezervelor minime pentru pasivele în lei la 15% pe an, iar al celor în valută – la 25% pe an.
Astfel, în comunicatul emis după întâlnirea CA se precizează că „riscurile le-gate de manifestarea unor efecte de runda a doua ale majorării TVA, efecte ce pot fi potenţate de dezbaterile pu-blice referitoare la creşterea sezonieră a preţurilor alimentare, rămân preocupante“. În cazul rezervelor băncilor în lei, o scădere a acestora nu era necesară într-un moment în care lichiditatea din piaţă este foarte mare, cu ratele overnight sau la o săptămână în jurul valorii de 3%, iar a celor la 12 luni la 6,2 – 6,9%. Acest lucru este observat şi în comunicatul de presă, „se constată prelungirea dinamicii anuale reale negative a creditului acordat sectorului privat, în pofida îmbunătăţirii persistente a situaţiei lichidităţii din sistemul bancar şi în condiţiile în care se menţine un ecart semnificativ între nivelurile ratelor dobânzilor interbancare şi ale celor pentru împrumuturile acordate companiilor şi populaţiei, inclusiv pe fondul incertitudinilor referitoare la cadrul juridic ce au vizat activitatea bancară“.
Rezervele minime în valută ar putea fi reduse în momentul în care statul va dori să se împrumute din nou prin emisiuni de titluri de stat în euro. Menţinerea dobânzii la un nivel prudenţial de 6,25% poate avea şi alt substrat. Anul viitor va fi unul electoral, iar politicienii, de orice culoare ar fi ei, care doresc să îşi atragă simpatia românilor, ar putea solicita ca BNR să urmeze exemplul celebrei Federal Reserve, care a dat drumul la tiparniţa de dolari şi achiziţionează titluri de stat americane (ultimul „quantative easing“ are o valoare de 600 de miliarde de dolari, suma totală ridicându-se la peste 1.000 de miliarde de dolari). La rândul ei, Banca Centrală Europeană ar putea fi nevoită să înceapă cumpărarea de bonuri suve-rane ale statelor europene sau a celor emise în contul Mecanismul European de Stabilitate Financiară.