Iarna nemulţumirii noastre

Dacă eşti atent, o vezi venind. Un preşedinte care a promis multe şi nu a făcut nimic. O clasă politică vanitoasă, coruptă şi asociată cu crima organizată. O ţesătură vinovată de relaţii între puterea judecătorească, executivă şi cea legislativă. Un stat care se împrumută din greu, amanetând destinul generaţiilor viitoare, numai pentru a hrăni bancheri, proprietari de firme care lucrează cu statul, fonduri de investiţii cu sediul în
paradisuri fiscale şi o presă în lipsă de cititori, dar din ce în ce mai influentă.
Nu vorbesc despre România. Despre Statele Unite ale Americii. Despre Franţa. Despre Grecia. Vorbesc despre lumea în care am vrut să intrăm doar pentru a vedea că este departe de a fi cum ne-am imaginat-o.
Nici una din acţiunile concertate ale guvernelor de a potoli pieţele financiare şi de a construi o centură de siguranţă pentru băncile şi instituţiile financiare ale lumii nu a primit până acum vreun răspuns concertat din partea societăţii civile europene sau americane. Au fost revolte în Grecia, încheiate cu morţi şi răniţi. Au fost mişcări de protest pe internetul american, dar internetul este un mijloc de comunicare tăcut, cel puţin până împinge oamenii să iasă în stradă. Au fost proteste la majorarea deficitului european, american sau japonez, repede stinse cu granturi, subvenţii sau contracte bănoase.
Dar acum se pare că vine.
Un fost fotbalist cu un talent uriaş, cunoscut ca neînfrânat şi violent, care nu ezita să-şi scuipe spectatorii, să-şi bată arbitrii şi să-şi înjure antrenorul (nu, nu e Hagi…), pe numele său Eric Cantona, a pornit o mişcare care ar putea schimba multe în felul în care arată lumea noastră. Să nu-mi spuneţi că Hitler a fost zugrav, iar Thatcher fată de băcan. Istoria se face prin cine este la îndemână, nu prin cine merită.
Eric Cantona a cerut lumii întregi să-şi retragă banii din bănci. Într-o zi anume, 7 decembrie. El speră ca sistemul acesta corupt, criminal, discreţionar şi rasist să dispară – dacă dispar băncile. Se înşală. Băncile sunt doar un instrument. Dar de undeva trebuie să porneşti.
Acelaşi lucru se poate întâmpla şi la marginea lumii – aici, în România. O hârtie – decizia Curţii Constituţionale că, dacă formezi un grup parlamentar prin plecare din partidul care te-a propus, ai drepturi egale cu cei care au grupuri în baza votului universal – poate distruge partidele existente. Va fi mai rău? Va fi mai bine? Nimeni nu ştie. Dar va fi diferit. Cu siguranţă.
Până atunci, oamenii îşi scot banii din bănci şi cumpără aur, alimente şi haine groase.