Niciodată în ultimii 20 de ani n-am avut o opoziţie atât de autistă. Care pare că nu înţelege nimic din ce se întâmplă în societate şi economie. Condusă de doi lideri mai tineri, Ponta şi Antonescu, preocupaţi mai degrabă de viitorul lor politic decât de problemele grave ale ţării. Din care se pare că nu înţeleg mare lucru.
PSD a funcţionat într-un unic model neocomunist
„Ne votaţi, iar noi avem grijă s-o duceţi bine, chiar dacă nu munciţi“. „Proprietatea privată e un moft“, renunţaţi la „capita-lismul de cumetrie“, cam astea erau învăţăturile părintelui PSD. O vreme a mers, cu banii din privatizări, cei trimişi de căpşunari acasă, din exporturi şi fluxuri financiare externe. Celebra „duduială“ tăricenistă. Atâta doar că, spre deosebire de muzica şi poezia la care se pricepe dl Vosganian, duduiala nu e veşnică. Dimpotrivă, este urmată, aproape invariabil, de căderi abrupte şi imprevizibile.
Acum, când realitatea economică îşi arată colţii, PSD şi dl Ponta stau ca viţelul la poarta nouă, nu înţeleg ce se întâmplă şi ce-ar mai fi de făcut. Ca să scape de întrebări, se duc doar la posturile tv „prietene“ sau declară că ştiu ce este de făcut, dar nu vor să devoaleze soluţiile miraculoase.
Ca spectacolul să fie şi mai grotesc, dl Mircea Geoană îşi oferă serviciile de premier din partea PSD în aceeaşi zi în care şeful său, dl Ponta, îl califică drept „imaginea eşecului, a compromisului, a înfrângerilor şi a umilinţelor“; „El e în divergenţă întotdeauna cu PSD-ul, dar n-are nici o viziune. El e contra“. „Geoană trebuie să aleagă dacă rămâne sau nu în PSD. Aşa nu se mai poate!“.
Întrebat ce va face a doua zi după dărâmarea guvernului Boc, Ponta declară că are aşii în mânecă, îi va scoate la momentul potrivit. De fapt, nu are nimic.
Economic, PSD o ţine langa cu impozitarea progresivă. Fără nici o simulare. Fără calcule economice care să spună cum vor fi reparate gravele dezechilibre structurale care grevează România după coabitarea PNL-PSD din 2007-2008. Degeaba economiştii ne arată că sunt prea puţini bogaţi în România, prea puţine pensii mari, prea puţine salarii mari, pentru ca impozitarea progresivă să aducă suficienţi bani la buget. În afară de înjurături, calificative de mahala şi o continuă rostogolire de fraze găunoase de genul „să avem grijă de oamenii săraci“, dl Ponta nu poate imagina nimic altceva.
Iar de oamenii săraci au avut grijă când s-au furat din banii de la privatizări, din buget, când şi-au cumpărat tablouri inventând mătuşi Tamara, când au numit clientele în posturile-cheie din administraţie, când şi-au luat proprietăţi în străinătate, când îşi angajează bone filipineze, îşi trimit copiii la studii în străinătate etc. Asta da grijă de oamenii săraci!
Ce trebuia să facă n-au făcut: să construiască o economie bazată pe o producţie de bunuri şi servicii vandabile, de genul Loganului, care să aducă bani şi locuri de muncă stabile în mediul privat, nu la stat. Să spună oamenilor că soarta lor depinde în mică măsură de guvernanţi şi în mare măsură de propria muncă, în ţară sau în piaţa muncii europene. De imaginaţia şi efortul creator în construirea unei afaceri rentabile. Adică să încerce să nu mai depindă de statul care nu are rolul asigurării bunăstării tuturor. Doar al cadrului general, concurenţial, rol de arbitru, nu de actor în spaţiul economic.
Da, dar atunci cum mai câştigau voturile cetăţenilor? Preţul îl plătim azi. Că ne-a plăcut să fim minţiţi frumos.
Coabitarea la guvernarea PNL-PSD din 2007-2008 a îngropat definitiv economia României. Ca să rămână premier, făcând în ciudă preşedintelui Băsescu, dl Tăriceanu a ignorat toată moştenirea ideologică şi economică a partidului său. Probabil s-au răsucit în mormânt Brătienii. Pensiile şi salariile au luat-o razna, fără nici o logică economică, dar cu o clară logică electorală: să câştige alegerile şi să îmbogăţească clientela locală a PNL şi PSD. Dezechilibrele structurale s-au urcat la cer. Până şi PSD-istul Mihai Tănăsescu a fost mai „liberal“: a înţeles să menţină echilibrele macroeconomice structurale, a lăsat un deficit bugetar de 1,5%, nu de 5,5%, după o creştere economică de 8%. Cum a făcut „liberalul“ Tăriceanu. Întrebat unde sunt banii din privatizarea BCR, Tăriceanu a spus că sunt „acolo“, dar e greu de explicat unde! Curat murdar, coane Căline!
Ce propune planul PNL de relansare economică?
Să părăsim monitorizarea FMI, să reducem cota unică la 10% şi TVA la 15% şi să funcţionăm cu deficite bugetare oricât mai mari, în speranţa că se va întâmpla o minune.
La întrebarea de unde bani de pensii şi salarii, nici un răspuns. La ce dobânzi ne putem împrumuta pe piaţa financiară sau dacă ne vom putea împrumuta, iarăşi nici un răspuns. Ar trebui să-l credem pe dl Antonescu pe cuvânt, că ştie ce trebuie. Şi asta după experienţa tăricenisto-vosganiană.
Nici PSD, nici PNL nu scot o vorbă asupra componenţei guvernului post-Boc. Cine va fi premier, cine la finanţe, tot Vosganian? Şi când îmi amintesc ce idei liberale avea la UFD! Ce face dorinţa de putere din om!
M-aş fi aşteptat ca PNL să vină cu propuneri de genul: concesionarea construcţiei de infrastructură, în special de autostrăzi, la firme străine, chinezeşti, de exemplu, care abia aşteaptă astfel de oferte. Sau scutirea de impozite pentru toate investiţiile în agricultură sau turism, mai mari de 50 de milioane de euro. Privatizarea învăţământului superior, sprijinirea masivă a învăţământului preuniversitar privat, privatizarea spitalelor şi a ultimelor active deţinute de stat. Sau altele asemănătoare, cu rezonanţă liberală.
De la PSD mă aşteptam să vină cu propuneri inverse, de naţionalizare a sistemului bancar, a marilor obiective economice private, să ştim o socoteală, cine ce conduce. Dacă mai merităm să stăm în Uniunea Europeană. Dar tăcere.
În concluzie, ce se va întâmpla a doua zi după eventuala dărâmare a guvernului Boc?
Presupunând că preşedintele Băsescu numeşte un premier din opoziţie, conform unei noi majorităţi parlamentare, de unde vor lua bani de pensii şi salarii? Ce se va întâmpla cu acordul cu FMI şi alte organisme internaţionale? Fiscalitatea cum va fi? De unde vor plăti arieratele? Cum vor atrage mai mulţi bani europeni? Cu ce miniştri vor defila în guvern? Ce înţelege opoziţia prin modernizarea României? Cât de mare să fie aparatul bugetar? Dar pensiile şi salariile vor creşte, vor fi reduse, ce se va întâmpla? Cât de mari vor fi deficitele structurale? Ce se va întâmpla cu activele, încă ale statului? Ce împrumuturi va mai face România? De unde vor fi plătite? Care sunt calculele economice? Pe ce vă bazaţi, stimată opoziţie? Va fi sau nu o coaliţie PSD-PNL?
Cu banii din privatizări, de la căpşunari, din fluxuri externe de capital şi din importuri, era uşor de condus şi dat din gură. Dar acum, că toate acestea s-au terminat, ce vrea să facă opoziţia?
Tăcere totală. Sau autism total.
