„Ţară, ţară, vrem… “
Vă scriu ca şi cetăţean al unei Românii urcate pe vârfurile „prestigiului“ datorită conducătorilor de seamă…
Vă scriu pentru simpla dorinţă de a-mi răspunde – şi de a-şi răspunde fiecare, sincer, sieşi – la câteva dintre întrebările care de ani întregi mă frământă…
Haideţi să privim un pic România, „ţărişoara noastră scumpă“, şi să analizăm puţin „resursele sale umane“!
Haideţi să privim la TV emisiuni de „megashow“, pe stradă cerşetori care te fură din priviri, în metrouri bătrâni şi copii care spun „Tatăl Nostru“ într-un ritm „invers“ mersului României, parlamentari care dorm pe scaune şi-şi votează salarii şi pensii „a la România“, preşedinte care râde „nemaipomenit“ când sinistraţii mai adaugă câteva picături de apă din case… că deh… era prea puţină şi s-au gândit, săracii, s-o dea afară şi pe cea din suflete – lacrimile -, că tot or găsi milă la Cotroceni…
Spuneţi, români, vi se pare corect să stai şi să votezi când ţara e sub ape? Dar nu să votezi legi pentru sărmanii loviţi de ape, ci pentru covoarele de 100 de milioane din Palat (vă amintiţi?), pentru laptopuri şi maşini (întrucât celelalte s-au uzat şi nu ne primesc în NATO decât cu altele noi, în care băgăm apă, căci banii de benzină se bagă-n buzunarele domnilor care-şi pun termopane şi-şi duc fetele la cumpărături „în partea cealaltă“, să-şi cumpere haine de 2.000 de euro „căci tata-i preşedinte“)!
Spuneţi, români, e corect să munciţi o viaţă pentru a vă asigura traiul infect, într-o casă cu ferestre şi uşi îmbâcsite, mâncând pâine cu margarină, crescându-vă copiii în frig şi hrănindu-i cu ouă, şi ca desert, o felie de pâine cu gem de prune? E corect să munciţi 12 ore pe zi pentru 4,5 milioane în timp ce domnii „de la stat“ stau patru ore pe zi şi dorm (acasă nu au paturi confortabile, sărmanii) şi-şi vâră-n buzunare vreo 40 votându-şi salariile?
Mă gândeam, aşa, odată: „Hai să merg şi eu la Cotroceni, că tot e aproape, şi să cer sa fiu şi eu deputat, că, slavă Domnului, de dormit am nevoie mare! Ce să mai stau degeaba la facultate, dacă oricum după terminarea ei primesc cinci milioane, cât să plătesc nici juma’ de chirie, că restu’ îi fac prin metrou… mai cu Domnu’ , mai cu mila, mai cu „dă, nenea, şi mie!“…
Dar m-am răzgândit… Pentru că pierdeam timpul degeaba… cine mă bagă în seamă? Ba mă mai făceau şi nebună… aşa că prefer să stau în cameră şi să privesc pe fereastră (aş vrea la TV, dar lipseşte cu desăvârşire!). Nici poftă de mâncare n-am… nu că aş avea cine ştie ce bunătăţi pe masă… doar poftă nebună de vorbă… Dar cu cine? Cu oameni parşivi şi reci, care se uită să-ţi fure şi cuvintele?
Spuneţi, români, sunteţi mândri de „fericita“ ţară unde „curge lapte şi miere“, în care trăiţi? (spun „trăiţi“ să nu fiu prea dramatică, ştiu eu ce-nseamnă la noi „trai“!)
Vă plac „fetiţele“ de pe centură, care-şi vând singura „avere“ pentru câţiva bănuţi? (am auzit c-au ridicat tarifu’ ş-ăsta s-a scumpit, 100.000 „oralul“ de la 50.000!).
Vă plac „băieţii răi“, care-şi etalează Merţanul furat „din partea cealaltă“, care-ţi dau în cap ziua-n amiaza mare să-şi facă bani pentru hainele de firmă cu care-şi „împopoţonează femeile“?
Admiraţi tot mai mulţi „şmecheraşii“, „bagabonţii“, „băieţaşii de cartier“, care-şi fac banii în stradă şi care „trag în plasă“ fete cuminţi care le cred jurămintele şi care mai apoi află că au stat singure nopţile nu pentru „afacerile lor“, ci pentru capriciul vreunei „d-alea bune“, care a vrut cu orice preţ să stea cu ea „de vorbă“ până la ziuă?
Priviţi, români, „curăţenia“ unei ţări „lipsite“ de corupţie, parfumate cu teribilism şi ostentaţie!
Puteţi să-mi răspundeţi „de ce?“, de ce am ajuns să acceptăm toate injuriile şi toate nimicniciile „celor sus-puşi“?
De ce tăcem şi trecem mai departe când vedem atâta nedreptate şi atâta mizerie sufletească?
Nu vă e silă de cocioaba asta cu aspiraţii de Palat?
