PSD – începutul sfârşitului

În PSD s-a făcut lumină. De fapt, ar fi mai corect să spunem că în PSD s-au lămurit lucrurile. Aparenţele au fost risipite. Întunericul din acest partid se vede acum în toată grozăvia lui. Mircea Geoană a fost învins. Incapabil să aducă PSD la conducerea statului, neputincios în a satisface foamea de resurse bugetare a grupurilor de baroni din partid, Mircea Geoană, cel poreclit „Prostănacul“, a fost condamnat la dispariţia din viaţa politică. A fost o înfrângere la fel de penibilă şi de ruşinoasă ca înfrângerea suferită în alegerile prezidenţiale. Noul lider al PSD este Victor Ponta, una dintre creaturile eşalonului trei al partidului. Congresul PSD a făcut o cernere a celor trei generaţii de aşa-zişi social-democraţi. Dinozaurul roşu, nomenclaturistul comunist, pro-moscovitul Ion Iliescu „KGB“ ne părăseşte. La cei 80 de ani de viaţă, din care 60 a slujit un regim imoral şi criminal, Ion „Ilici“ Iliescu pleacă acasă, acolo unde îl aşteaptă o pensie cum nici nu visează muncitorii şi ţăranii pensionari pe care i-a manipulat şi batjocorit vreme de aproape două decenii. Sper că bătrâneţea tovarăşului Iliescu va fi bântuită de chipurile soţilor Ceauşescu, a căror asasinare a ordonat-o, de fantomele tinerilor şi minerilor morţi în mineriade, oamenii pe care i-a învrăjbit până la a se ucide între ei, sper că tovarăşul Iliescu va fi chinuit de blestemele românilor pe care i-a făcut şomeri sau pe care i-a obligat să plece peste graniţă, printre străini, pentru a fugi din calea sărăciei.
Grupul politicienilor social-democraţi cu rădăcini adânci în fostul PCR, „eşalonul unu“ al PSD devine istorie prin retragerea din politică a lui Ion Iliescu. PSD este acum controlat de membrii „eşalonului doi“, mlădiţele tinere ale PCR din anii ‘80. Miron Mitrea, Adrian Năstase, Viorel Hrebenciuc, Adrian Severin, Marian Oprişan pot fi consideraţi noii stăpâni peste moşia social-democrată. Plecarea lui Iliescu le oferă o libertate de acţiune aproape nelimitată. Alegerea lui Victor Ponta, acest personaj amuzant, cu chip de adolescent întârziat, tributar dorinţei de a fi considerat de ceilalţi bărbat matur, exprimă noua stra-tegie a baronilor PSD. „Ti-nerii lupi“ ai eşalonului trei, adică indivizi ca Victor Ponta, Valeriu Zgonea sau Titus Corlăţean, vor fi purtătorii de drapel în prima linie a luptelor politice. În spatele lor stau de veghe „bătrânii“ baroni ai PSD. Castanele vor fi scoase din foc de cei ti-neri. Caimacul afacerilor cu statul, atunci când PSD va fi adus la guvernare, îl vor lua „înţelepţii“ eşalonului doi. PSD ni se înfăţişează sub chipul cel adevărat care a fost ascuns până acum sub masca ipocrită a populismului ieftin.
Despre Congresul PSD nu se poate discuta în termeni de analiză politică. Acest „congres“ a fost mai mult o execuţie publică a fostului „naş“ mafiot de către acoliţii săi, supăraţi de incapacitatea acestuia în a procura pradă şi stârniţi de mirosul sângelui. Mircea Geoană s-a comportat permanent ca o potenţială victimă, şi-a dorit să conducă puternica haită a baronilor PSD, fără să fie baron şi fără să cunoască, cu adevărat, legile haitei. Din „lupul alpha“ Geoană a devenit „lupul omega“, ultimul din haită, vânat de oricare membru al clanului şi lipsit, de acum înainte, de dreptul de a se înfrupta din pradă. Singura soluţie de supravieţuire pentru Mircea Geoană este plecarea din PSD şi constituirea propriei haite, însă nu ştiu cine va mai dori să-i fie alături.
Victor Ponta, pseudoliderul PSD „ales“ de congres, are şanse de succes în noua etapă a carierei sale politice. Un succes care nu va fi însă al lui decât în aparenţă. Va fi un lider ascultător, acel lider respectuos cu „democraţia de partid“ pe care Mircea Geoană ar fi încălcat-o, aşa cum am auzit în acuzaţiile pe care i le-au adus adversarii săi din interiorul partidului. Acest „respect“ se va manifesta prin executarea, întocmai şi la timp, a directivelor trasate de cei care controlează PSD, adică baronii de partid. Nu-i urez succes lui Victor Ponta pentru că nu cred în renaşterea social-democraţiei prin indivizii pe care Domnia sa îi reprezintă.  Social-democraţia a apărut în istorie ca o mişcare muncitorească de stânga. PSD nu are absolut nimic de-a face cu muncitorimea, cu ţărănimea, cu oamenii săraci. Am o singură mulţumire în urma congresului PSD, anume că asistăm la începutul sfârşitului Partidului Comunist Român. Adio şi nu mai am cuvinte, tovarăşi!