Străzile au amintiri

Autori


Pentru mine, copilul de ieri, omul matur cu suflet de copil de azi, strada Madona a fost şi este axis mundi, dar un loc privilegiat în sufletul meu îl are şi amintirea străzii Unirii din anii ’50, ’60, ’70 ai secolului trecut. Din vechile repere arhitecturale, pe segmentul cuprins între intersecţia cu fosta stradă Griviţa Roşie şi Minerva, au rămas două „vestigii“: Filarmonica şi Minerva. De câte ori mă plimb pe Unirii, mi-e drag să dau cu ochii de ele, repere în jurul cărora, peste blocurile de azi, se suprapun, parcă sfidând legile fizicii, vechile clădiri (unele, chiar remarcabile arhitectural, cu personalitate), care dădeau un farmec aparte străzii. Iată, aici, lângă Filarmonică, văd cu ochii minţii şi ai sufletului o casă cu etaj. La parter, o firmă scrisă cu litere de mână, caligrafic, „Foto Dudinski“. Păstrez şi azi primele poze, eu cu cercul, eu cu elefănţelul şi o poză cu mine, în costum de marinar. Vis-a-vis de Dudinski era Agenţia Tarom, în a cărei vitrină era o machetă, miniatură din lemn, a unui avion. Am reuşit s-o conving pe tanti Castelia să mi-l dăruiască după ce i-am promis că o să mă fac pilot când o să mă fac mare, deşi, pe lista meseriilor predilecte mai bifasem lăcătuş, pianist şi, după cum mă învăţase bătrânul doctor Sternberg  să spun, „doctor mamoş de femei“. Pe aceeaşi parte cu Taromul, mai jos, o casă veche, boierească, având faţada principală în strada Unirii, şi cu alta pe micuţa stradă laterală ce se deschidea din Unirii. La parter, magazinul de „coloniale“. Mai găseai pe atunci, chiar parfumuri, pudre de import, pe lângă ulei de nucă, briantină, săpun de glicerină, transparent, parfumuri, esenţe româneşti, care se vindeau „vărsat“ 50, 100 de grame, măsurate în „eprubete gradate“. Vizavi, pe colţ, străjuind intrarea pe străduţă (nu mai ştiu cum se numea; m-ajută cineva?) era Agenţia CFR. Peste drum, frizeria la care-mi plăcea să mă tund la nenea Tudor, întâi, pentru că mă tundea cu breton, tunsoarea „în tendinţe“ pentru vârsta mea, şi apoi, pentru că îmi punea un scăunel pe scaunul mare şi, deodată, deveneam cel mai înalt… bărbat din frizerie. De la frizerie mai erau doar câţiva paşi până la magazinul Englezu’ de pe Unirii, colţ cu strada Madona. În diagonală cu Englezu’, colţ cu Lipscani, era magazinul de ziare şi reviste al lui nea Ilie. De aici îmi cumpăram, adolescent fiind, Flacăra, Magazinul şi Săptămâna, puse sub tejghea de nea Ilie, pentru clienţii fideli. Aici era o adevărată „poiană a lui Iocan“. Zăboveam mult în prăvălie, atent la comentariile recenzenţilor presei, mai ales sportive (veneau aici, să cumpere Sportul popular, printre alţii, nea Lache Oţeleanu, Clement Iordănescu-Minune, profesorul Petrescu-Maciste) ori ascultam fascinat povestirile, amintirile, cupletele, bancurile lui nea Bubi Bozdogescu, îndrăgitul actor, obişnuit al şuetelor ad-hoc din prăvălia lui nea Ilie. Din când în când, intra aici, să-şi cumpere jurnale, marele actor Manu Nedeianu. Îl distingeam uşor, prin fereastra magazinului, plimbându-se agale, îmbrăcat în costum impecabil, cu croială de modă veche, cu nelipsita batistă „bogată“ la buzunarul de la piept. Păşea maiestuos, seniorial, ajutându-se de baston. Intra în prăvălie, îşi scotea elegant, nobil, pălăria, cu o uşoară plecăciune a capului, saluta cu vocea-i inconfundabilă, scotea banii din „portfeoi“, ritualic, în 3-4 timpi. Când se întâmpla să fie şi nea Bubi acolo, era spectacol de revistă ad-hoc, cei doi duelându-se în cuplete amintind de „Cărăbuşul“ lui Tănase ori de Revista craioveană de până mai ieri… Dar să revenim la plimbarea pe strada Unirii, nu înainte de a (re)aminti că în acest an, în iunie, se împlinesc 160 de ani de la naşterea Teatrului Naţional din Craiova, care a fiinţat de la începutul deceniului 6 până la darea în folosinţă a actualului locaş, în 1973, în clădirea care găzduieşte azi Colegiul „Carol I“ şi Teatrul „Elena Teodorini“. Nu cred că este excedentar să ne amintim această aniversare, mai des, nu numai în iunie. Poate, într-un număr viitor, va fi loc pentru un exerciţiu de admiraţie şi respect pentru instituţia brand naţional, şi nu numai. Revenind pe Unirii, vizavi de magazinul lui nea Ilie, colţ cu Madona, era Alimentara nr. 1, „la Marinică“.

Puţin mai jos, pe aceeaşi parte, era un magazin de zaharicale. Şi acum, când trec prin dreptul fostului magazin, dinspre blocul semeţ de azi, răzbat arome de cafea proaspăt râşnită „în faţa clientului“, mirosul inconfundabil de scorţişoară, vanilie, ciocolată, smochine, zahăr candel şi câte alte bunătăţi…! Cum aş putea uita magazinul „Bijuteria“, care se afla faţă-n faţă cu Minerva?

Aveam nouă ani când ai mei mi-au cumpărat de aici primul ceas de mână, „Ruhla cu cadran fosforescent“, şi primul stilou, „cu peniţă Redis“, cu care învăţam în vacanţe, cu unchiul Gheorghe de la Sibiu, scrierea gotică! De asemenea, n-am să uit niciodată zilele de 24 ianuarie, când, mai „cu şcoala“, mai cu părinţii, participam şi eu, intram în Hora Unirii, care se „încingea“ în fiecare an, chiar aici, în faţa… Şcolii Centrale sau la statuia lui Cuza, înălţată între English Park şi Primărie. Ce frumoasă şi adevărată prindere în horă, alături de cei mari, cu gânduri şi simţiri sărbătoreşti!

„Hora Unirii la Craiova“. Am privit tabloul lui Th. Aman, pentru prima oară, prin 1962 sau 1963, într-o carte pe care o împrumutasem de la biblioteca şcolii (Colegiul „Carol I“ de azi). Intram aici, în acest adevărat sanctuar, la început, doar din motive de lectură obligatorie, mai târziu, doar de drag de carte, de slova scrisă. Pe pereţi, portrete în sepia cu Eminescu, Creangă, Caragiale, Coşbuc. Intram în acest spaţiu cu sfială, parcă să nu deranjez această adunare vie, ca un cenaclu, pentru că aveai impresia că poeţii, scriitorii, aşezaţi în filele cărţilor bibliotecii, dialogau, citeau din operele lor, lucrând la ediţii adăugite…

Atunci, în acei ani, privirea asupra tabloului a fost exclusiv de estetică… elementară, alimentată cu mândria că în tablou „era vorba“ chiar despre Colegiu, la momentul pictării, Şcoala Centrală.


În timp, mi-am îmbogăţit privirea, cu ochiul interior, desluşind şi spiritul picturii, dincolo de volumele clădirii, dincolo de siluetele oamenilor, dincolo de culori…

Pentru că omul cât trăieşte-nvaţă, nu mi-e ruşine să spun că târziu, după 1989, am aflat un „detaliu“ despre pictura lui Aman. Dar, cum niciodată nu e prea târziu pentru a şti, a cunoaşte, a învăţa, iată detaliul pentru cei ce încă nu ştiau: tabloul „Hora Unirii la Craiova“ este inspirat de realitate, dar nu de realitatea zilei de 24 ianuarie 1859. Pictorul, martor ocular, surprinde entuziasta adunare populară prounionistă, întâmplată pe 12 octombrie 1857 în faţa Şcolii Centrale.  

Altfel spus, Unirea din 1859 s-a întâmplat în 1857 (şi chiar cu mulţi, mulţi ani în urmă!), mai întâi „în cuget şi simţiri“. De aici, din minţi şi suflete, a coborât în istorie, 24 ianuarie 1859 fiind doar transcrierea, fixarea în calendar a unei  realităţi de suflet, preexistente. Memoria datelor devine goală, insignifiantă dacă nu-şi conţine miezul, memoria afectivă…

Toate cele de mai sus mi-au revenit în minte la o primă tresărire de memorie afectivă. Desigur, doar eşantioane ale unor amintiri cât să scrii un roman. Sunt doar câteva „motoare de căutare“ printre amintiri, pe care le poate  „accesa“, dezvolta fiecare, în propria arhivă sentimentală, pentru o necesară gimnastică de-nviorare a sufletului cu amintiri din cea mai frumoasă vârstă a omului.  



Comenteaza acum

57 Comentarii

  1. Craiovescu said:

    Straduta care incepea din Unirrii se numea Copertari. Pe coltul din stanga erea magazinul de chimicale “Elefant” iar pe cel din dreapta Agentia de voiaj CFR numita “Biroul oficial de voiaj” (B.O.V) Vorbind de str. Unirri ar mai trebui sa ne amintim si de cofataria si cinematograful ” Apollo ” precum si de Foto Krauss din vecinatate. Vis a vis de Filarmonica erea o tutungerie unde din cand in cand vindea tigari (in locul mamei ) Any Cantea…o prea-frumoasa ci cunoscuta fata…Mergand in jos pe Unirri pe mana stinga , inainte de Minerva erea “Libraria noastra” si imediat langa ea magazinul de pantofi “Dermata” (peste drum de “Bijuteria”) cu marfa de calitate , piele adevarata.. A propos de “Bijuteria”, proprietara acestui magazin erea familia Mendel. Astept si alte “provocari” Craiovescu.

  2. Craiovescu said:

    Scuze : “Unirii” si nu “unirri” , ‘Cofetaria ” si nu “cofataria”
    Sorry…

  3. VLAD TEPES said:

    DOMNULE ,,CRAIOVESCU””,,DO MNULE DRAGAN,AZI prin comentariile dv. ati determinat un om sa calatoresca in timp si sa-si amintesca alte ipostaze placute din vechiul centru al acestui oras care avea un miros cu iz de liliac.Dupa ce am citit articolul,m-am asezat in fotoliu, am inchis ochii si m-am teleportat in trecut. Este incredibil ce clipe am trait,ce lume frumoasa aveam,ce frumosi eram, ce fete frumoase intalneam, ce frumos zambeam,.De cate ori ajung pe strada Unirii,traiesc cu nostalgie clipele de mult apuse.AU FOST>>>>>>>

  4. asterisc said:

    Domnilor antevorbitori, să facem un apel la colecționarii de cărți poștale ilustrate, poate cu ajutorul lor putem reconstitui aspectul urbei noastre din perioada „La belle epoque”.Vechiul teatru, care era pe la Romarta, a ars în 1927, dar sper că mai sunt fotografii cu el, ar fi bine dacă ar apărea în ziar. Știu că mai există și planuri, hărți vechi ale orașului, cea mai veche hartă se pare că este a ofițerului austriac Specht, din 1790.Ar mai fi și gravuri sau picturi care se cer identificate, pe lângă cele cunoscute. Ziarul „Gazeta de Sud ”are această excelentă rubrică săptămânală, de unde sperăm ca și tinerii să se informeze despre trecutul Craiovei.

  5. nea goguta said:

    frumos copii deodinioara maturii de azi Daca tot am inceput as dori sa o tinem tot asa sa ne urcam in caruta amintirilor si sa ne plimbam prin Centrul Vechi al Craiovei incepind din fata parcului mergind pe pietroaiele str 1 Mai latrenuletul Pionierilor de la Ciuperca/Lunca apoi sa urcam in Piata Krassnof [internatul Fratii Buzesti Butoiul Verde etc urcam in sus pe linga vulcanizare luam 3 flori dupa dreapta si o lubenita gratis din gramezile enorme ajungem sus si o luam la stinga coborim la Cof Ghiocelul ne tundem La ARGINT tragem o fuga la Dimamo vorbim un pic cu Nea Pecanu[croitor numai de fotbalisti si spuma urber] facem o baie de aburi la Baile comunale coborim in V Vlaicii intram in Alimentara Jiul apoi urcam pe linga Banca pe dreapta Policlinica de copii i; fata Prefecturii #Lacto Vegetariat cinema Tineretului iar unde este acum Mercurul era Cimema 23August si circiuma paramise Dimamo Astea sint numai citeva Ce timpuri GRELE au fost odata

  6. ssss said:

    o intrebare,unde se pot gasii poze ale orasului,eu am 28 de ani si nu prea stiu cum arata Craiova in ani 60-70-80,mi-ar fi placut sa traiesc si eu atunci,niste vremuri destul de grele cred,dar era poate un*greu*placut,nu viata de rahat care o traim noi acum,oamenii nu vad ca atunci era o viata simpla dar frumoasa,acum este foarte complicata,am avansat in tehnologie dar si in prostie,frumos articol.

  7. cornelia said:

    m-am nascut si am crescut pe str krasnoff si pana voi muri imaginile centrului vechi vor ramane vii si neasemuit de frumoase ptr mine.Copilaria noastra a fost grea dar a fost frumoasa cum nu va fi nicicand copilaria celor ce traiesc acum. imi amintesc cand a luat foc filarmonica cum au iesit toti cu mic si mare si ne rugam sa se stinga mai repede incendiul , cum mancam inghetata cassata cum o pindeam pe d na constantinescu sa vedem ce toaleta noua expune cum stateam la tineretului la film uneori de dimineata pina seara ca era in continuare si… ce viata linistita si pitoreasca am trait multumesc lui dumnezeu ca am apucat acea craiova de asta imi iubesc azi orasul…

  8. Craiovescu said:

    Pentru “ssss” : Tinere, bucurati-va de capitalismul de azi, decat de comunismul de ieri ! Pentru noi cei de atunci , sentimentalismul este alimentat de un singur argument : tineretea , pe care ne-a mancat-o comunismul ! Bucurati-va de libertatea de exprimare , de libertatea de a pleca oriunde, de libertatea de a avea tot ce au si cei din vest… (nu am nevoie de replici precum aceea ca acum nu sunt banii pentru a avea ceeace ti se ofera . Vor veni !) Nostalgicii comunisti , adica singurii privilegiati, vin cu astfel de “argumente”. Lasand la o parte aceste “nimicuri “nu uitati ca orasul nostru a fost valoros si prin personalitatile nascute si educate aici.

  9. ssss said:

    vad ca aici nu comenteaza multa lume,probabil ca daca era o dezbatere gen*flacara violeta*sau despre geoana si basescu,sau vreo barfa despre vreo parasuta de la tv erau deja 100 de comentarii dar cand este vorba de ceva frumos nu intereseaza pe nimeni,sunt atat de rai si ipocriti oamenii din ziua de azi,toti se gandesc numai la cum sa faca bani,cum sa il insele pe vecinul de alaturi,cum sa-i fie lui mai bine,dar de lucrurile cu adevarat frumoase si de amintirile de acum 40 de ani nu isi mai aduc aminte,probabil ca de aceea o ducem asa de rau,ne meritam soarta asta de rahat…

  10. Wulfy said:

    Eu m-am nascut si am crescut in cartierul numit pana la inceputul anilor 1950″ Targul de afara” actualmente cunoscut de Parcul Puskin,..nu departe de Crucea de piatra, pe cand inca se mai razboiau gastile din cartiere…cu pumni si bolovani….mai putin cu arme albe sau istoale..in special pentru probleme legate de incalcarea teritoriului femenin…De multe ori impacarea se facea cu un meci de footbal..de la care mai ieseau si scantei..Centrul era pentru mine un miraj..o alta lume in care mama m-a lasa numai cateva ore cand ma duceam la cinematograf..si desi aveam 9-10 ani nu isi facea probleme ca pot pati ceva..Eram educat sa nu intarzii peste o anumita ora…Respectam programul ca nu mai pupam cinematograf. Cat despre teatru..era pentru mine intrare in lumea basmelor. Profesori diriginti, aveau in obligatia lor sa ne duca la teatru periodic sau sa ne indrume la cursuri de initiere in muzica clasica la Filarmonica..Tin minte ca prima lectii de initiere in muzica clasica la Filarmonica a fost Petrica si lupul.
    Am incercat sa preiau sarcina profesorilor diriginti ..care trebuie sa recunosc, intrucat veneau din perioada antecomunista si aveau pragatire pe latura umanista , erau de buna calitate…pentru copii mei Nu am reusit in totalitate, deorece profesorul are mai multa nfluenta asupra elevului decat parintele, mai ales daca parintele i-a insuflat respectul fata de dascal in cei 7 ani de acasa
    O tempora !

  11. bahhh said:

    bah pupincurbasestilor nu dati si voi stirea de ultima ora cu MIRCEA BASESCU care a botezat o cioara de a lu bercea mondialu’ …….. in ce tara s=o mai intampla asta ? in botswana ?

  12. nostalgia 2a said:

    amintim intersectia calea bucuresti-aicuza cu farmacia arab apoi spre centru sala stuc hale box,ulterior ics alimentara.pe locul pietiiactualeera un maidansuper unde bateam mingea pina seara.amintesc si prima echipa detineret rezerve u cva an 1968-antrnor nea GICA NUTESCU;PILCA,DRACEA ,VISAN,STEFAN,DRAOMI R(acum la lfp),BOSOTEANU,BALOS U,STANCIU,ZDRAILA.,B ALAN,AD.POPESCU-cist igatoarea cupei frf ed 1968.la meciurile echipei era stadionul central jumatate plin. sejuca pe 500 lei prima de victorie.o tempora!dar sa stitica echipa avea coducere deosebita

  13. Iuliana said:

    O tempora ,o mori ..ce amintiri ,parca ma vad tinuta de maini de mama si tata ,tocindu-ne tocurile in susul si josul str.Unirii !De toate mi-am adus aminte ,citind amintirile de neuitat ale antecedendilor !Felicitari Dlui .Dragan ca a deschis o poarta de mult apusa …bravo !

  14. Goldenwood said:

    M-a bucurat acest articol, mai ales ca sintem plecati de mult din Romania. Bunicii mei au fost proprietarii unei bijuterii pe Unirii pina la inceputul razboiului, au fost prieteni buni cu Mauriciu Mendel care ne trimitea ciocolata, ciorapi de matase si alte lucruri interzise din Israel pina in 1970. Bunicii sotului meu au fost intemeietori de scola in centrul Craiovei si au avut ca elevi pe multi din protipendada Craiovei. Imi aduc aminte cind venea Manu Nedeianula prinz la matusa mea, undeva intr-o casa acum paraginita, pe linga Agronomie. Mergeam cu toata familia la premiere la teatru, filarmonica di opereta. Bubi Bozdogescu a fost “mos Craciun” la noi in casa pina am mers la scoala.
    Venim in Craiova des si chiar vrem sa ne intoarcem la pensie, dar e greu sa ne adaptam la noua infatisare. Ne intrebam unde e lumea de altadata? Oare au disparut sau plecat chiar toti? Pacat. Avem amintiri de neuitat din orasul in care ne-am nascut.

  15. cornelia said:

    imi amintesc ca prin vis de parculetul care se afla pe locul unde azi este blocul romarta .Acolo fusese teatrul si dupa bombardament ,in groapa aceea se amenajase un parc ..coborai scarile si ..gata erai in parc dar piata centrala… in terase si vechea hala .,iar jos erau lubenitele ..ehe ce timpuri ,in piata veche cumpara mama untul de la tarani pe foaie de varza sau de brusture o lingura maxim doua si apa se prelingea de pe movilita de unt…si ce gust aveau toate . oamenii nu au disparut cu totii ,inca mai traiesc dar nu cred ca se pot integra perfect in lumea de acum ,traiesc retrasi in lumea cartilor a muzicii a bibliotecii amann a amintirilor proprii .. dar nimic nu e vesnic…

  16. Mihai said:

    M-am nascut si am crescut la o casa de pe strada Lipscani la doi pasi de Unirii.Straduta de care se vorbeste ca dadea in Uniri nu se numea Romain Rolland?
    Apropos de poze cu vechiul centru al Craiovei am o intreaga arhiva electronica.Pentru cei interesati lasati o adresa de email si vi le voi trimite.

  17. Mihai said:

    Pentru ssss.
    Acum le-am trimis.Arhiva are 7Mb.Daca nu le primesti,revin-o cu un msg.

  18. xfile said:

    Craiovescule …acum este magazinul Mercur …plin cu produse de turkishtan …de la abu hasan …abuli bu bu …si mu mu mu :)) …adica la mumu 🙂

  19. GigiDumitrascu said:

    Este o mare placere sa citesti amintirile adevartilor craioveni.Bine inteles mai scapa un ‘tembel”,cica sa faca politica de psd-ist,tampit,pentr u a ne strica incursiunea in lumea de ieri a Craiovei.
    S ne reamintim cateva repere de pe strada Unirii,pecare in fiecare seara,craiovenii se plimbaumulte “curse””dus-intor s”,pana in jurul orelor 22. Sa incepem cu cinematograful Apolo,{Timpuri Noi sau Tineretului},langa care o fastuasa cofetarie,cu un interior,asemanator cu arhitectura Minervei.In aceiasi cladire,era scoala de operatori cinematografici si mai tarziu Lacto-vegetarian.Pes te drum era Farmacia Nr1,apoi magazinul Pescarilor si Vanatorilor si Filarmonica.Inainte de a fi filarmonica a fost unmagazin de jucarii ,care a ars.Peste drum de farmacie era o alimentara,in magazin de cravate si apoi tutungeria de care s-a scris mai sus.Deasupra agentiei de voiaj ,a locuit Nicu Stere,socrul lui Balaci,fost stopar la echipa Electroputere.Langa agentie,era GES,magazin de articele sportive ,i apoi Atractia Unirii si locul de intalnire a indragostitilor-CEAS UL UNIRII.Nu ne aducem aminte totusi de Cofetaria Minerva,transformata in magazin de incaltaminte.Este o rusine,pentru Craiova,ca nu a ramas aceasta cofetarie,cu o arhitectura interioara deosebita.Sa ne amintim de Cinematograful RIO{23 august”,cu gradina de vara si peste drum,gradina de vara SCALA{Stalin,Central }.Sa nu uitam Expresul cu mancare si pentru cei mai saraci,elevi,student i,gatita foarte gustos,dar cam putina la portie.Sunt multe amintiri de inpartasit la tineri si articolele din GHazeta sunt minunate.

  20. Gigi said:

    Daca nu ma insel,dar FOTO DUDINSKY,era la trei case de restaurantul Perinita, in spre posta,intr-un intrand ,dupa care s-a mutat in 1960,pe strada Garii,pe colt cu strVAlecsandri.

  21. Mihai said:

    Pt.Gigi Dumitrascu.
    Le-am trimis.
    Daca ai restrictie de marime fisier atasat la email,sa ma anunti sa-l impart in doua.
    Vizionare placuta.

  22. Dan said:

    salut Mihai,felicitari pt ca ai tinut o asemenea arhiva, daca poti trimite-mi si mie cateva,multumesc anticipat.

  23. Ion said:

    Pe colt cu Lipscani, unde era tutungeria aceea, alaturi, pe Lipscani, era magazinul de coloniale al unui coleg de al meu de liceu. Pe partea cealalta pe Unirii, langa chioscul de ziare, era Ceasornicaria O. P., tatal unui alt coleg de clasa cu mine la CPNB(Carol de azi).
    Am stat in gazda, un an numai, la unu Lehman, la etajul I, exact in spatele Ceasului, cand eram elev la CPNB. Nu aveam voie sa ne plimbam pe Unirii. Ne omora Maciste. Aveam numere la mana, pentru identificare. Imi aduc aminte de Ani.
    Era frumoasa. Purta palarie. Ii facusem si o poezie scurta.
    Am locuit, mai tarziu, pe Unirii, pe intrarea ce ducea in Piata Veche, timp de un an. In 1968-69.
    Toate locurile amintite le stiu, le pastrez in memorie. Ca fost elev de liceu al anilor 55-59, ca fost student, ca fost profesor apoi.
    Vremuri trec, si vremuri vin…..

  24. cornelia said:

    mihai avand in vedere locul unde te-ai nascut si ai crescut inseamna ca am fost iernile tovarasi de sanius pe dealul de la madona sau pe cel de la cofetarie spre piata nu?

  25. Marin Ion said:

    Pe fotografiile lui Dudinski , jos, era scris FOTO DUDINSKI CRAIOVA STRADA UNIRII NR. 104. Am doua astfel de poze. Stia sa -si faca reclama. Peste drum,pe colt, intr un gang , era un ceasornicar CRONOS, unde isi repara tata ceasul de buzunar venit cu el din razboi.Langa Cronos, stand ne miscat, pe un mic scaunel , un lustragiu.Iti facea omul pantofii, de puteai tu sa-ti faci mustata uitandu-te la ei.Eu n-aveam pantofi. Purtam niste incaltari din dril(panza groasa de sac)……..Si piata in trepte-era raiul pe pamant. Un singur ex.-veneau taranii cu tot felul de produse (garantat naturale). Vinul un se mai vindea la litru. 2lei , 3lei burta! Stiti ce -nseamna? Dai taranului 2lei si beai o burta de vin- cat puteai! Am poze cu str.Unirii. Vi le trimit. Dragane, ma rascolisi!

  26. eu pentru cel de la 9 said:

    Craiovescule ,nostalgicii au trait frumos in timp ce tu indemni generatia si asa debusolata la imbecilizare totala,la ruperea oricaror legaturi cu trecutul ceea ce este pe cat de periculos pe atat de prostesc, ceea ce te si caracterizeaza de altfel…! Omul ce nu are trecut nu va avea in veci un viitor iar tu esti exemplul ce singur te oferi spre atentionarea retardatilor ,a celor ce nu au nici un reper ,nicio radacina,niciun deziderat…!Mai bine taci ca nu este necesar a va expune “opinii’ “chiar toti tampitii…!

  27. eu said:

    PS;Craiovescule,sa zici merci pentru viata de atunci ,super, pe langa cea de acum si fii sincer ce drak de comunism si cum ti-a mancat tie tineretea ipocritule….???!

  28. Ion said:

    Tot “Amintiri”, dar din alta parte a Tarii.
    Sursa:reteaua literara.
    Va mai aduceti aminte?
    Postat de Adriana Stanciu în Ianuarie 30, 2010 la 12:24pm
    Trimitere mesaj Vezi blogul lui Adriana Stanciu
    AMINTIRI

    Pana pe la inceputul anilor ’70, pe locul actualului
    hotel Dorobanti au existat doua localuri: “Mon Jardin” si “Poarta Alba”.
    Primul era un restaurant interbelic, cu loji de plus si ring de dans, iar vara cu o gradina faimoasa.
    La “Mon Jardin” s-a cantat jazz chiar si in anii ’50, cand acesta era considerat “muzica
    decadenta “. Din formatia de la “Mon Jardin” au facut pe atunci parte Sergiu Malagamba, Iancsi Korosi si Johnny Raducanu.
    A cantat in particular cu aceasta formatie Yves Montand, care in 1956 a intreprins
    un turneu la Bucuresti; unul rasunator, intrucat de aproape un deceniu
    nu mai venisera in Romania interpreti din Occident. Yves Montand era pe
    atunci comunist. A sustinut cateva concerte, iar dupa unul dintre
    acestea a fost dus la “Mon Jardin”, unde a ramas incantat de jazz-ul
    interpretat acolo si a cantat impreuna cu formatia.
    Nu-i exclus ca vreunul dintre muzicanti sa fi
    incercat sa-i tempereze entuziasmul pentru ideologia rosie.
    Frecventau in anii ’50 “Mon Jardin”-ul criticii de arta Petru
    Comarnescu si Eugen Schileru, calamburgiul Oscar Lemnaru si multi
    alti intelectuali.

    Poa rta Alba era o carciuma cu ciorba de burta si gratar unde se consumau bere si alcooluri distilate, inclusiv secarica, populara bautura din anii ’50.
    Intr-o seara a nimerit acolo si Maria Tanase. Era iarna si un taran din apropiere de Bucuresti isi
    priponise calutul cu care aducea marfa la piata la intrarea in local.
    Maria Tanase a intervenit pentru ca animalul sa fie ingaduit inauntru,
    la caldura. Acesta, ascultator, s-a lasat jos intr-un colt al carciumii
    si-a adormit cu capul sub masa stapanului.

    “Adi o, mama!
    la “Poarta Alba” venea autorul versurilor cantecului “Din bucata mea de paine”
    “Din bucata mea de paine/Am hranit un om si-un caine/
    Omul nu ma mai cunoaste/Cainele ma recunoaste”), care putea
    fi auzit in bodegile de periferie, si mai veneau vreo doi poeti de
    carciuma; specie de mult disparuta. Acestia isi multiplicau
    poeziil e pe coli de hartie, si, dupa ce intrau in local, le imparteau
    clientilo r asezati la mese. Dupa o jumatate de ora, poetul facea din nou
    turul meselor si isi strangea versurile. Unii musterii drept
    rasplata, ii trimiteau autorului ceva de baut: o halba de bere o
    tescovina, o suta de rachiu sau de “Adio, mama!”… Versurile unui
    poet de carciuma puteau suna in felul urmator:
    “Eu nu-s decat un vagabond/Batut de vanturi si de
    ploi;/Sunt un gunoi/Dar, din an in an/Imi fumez pipa mea sub un castan.”

    Pe vremea “dezghetului”, cand galantarele si rafturile
    restauran telor nu mai erau goale, Pastorel Teodoreanu sustinea in
    revista “Magazin” o “Cronica gastronomica”, iar Maria Tanase canta la
    redeschisul restaurant “Continental de pe Calea Victoriei acompaniata de
    Faramita Lambru. In pauza, cantareata mergea in bucataria localului sa
    fumeze cu sete doua-trei tigari, una dupa alta, impreuna cu
    instrumentistul, care tocmai isi instalase telefon si se
    furlandisea fata de personalul restaurantului, sunand acasa. Intr-una
    din seri, intrebandu-si in receptor nevasta ce ii gatise, dupa primirea raspunsului, o indemna: “Da’ sa pui, fa, in tocana si-o foaie de dafin…si pune si nitel piper…”
    Plictisi ta, Maria Tanase ii recomanda intre doua
    fumuri de tigara: “Spune-i, ma, sa puna si niste ****!” Prompt,
    acordeonist ul se executa: “Doamna Maria zice sa pui si niste ****,
    pentru ca vine si dumneaei la masa.”

    Raj Kapoor a
    inregistrat la Electrecord. Un alt turneu al unui artist strain care a
    lasat urme adanci la Bucuresti, mai ales in cartierele marginase, a fost
    cel intreprins in 1958 de actorul si cantaretul indian Raj Kapoor,
    protagonist ul filmului “Articolul 420” Raj Kapoor a aparut si la noua
    televiziune – care emitea din 1957. A inregistrat un disc la
    Electrecord cu piesa “Avaramu” din coloana sonora a filmului. Pe
    canavaua acestuia, lautarii au dat la iveala o manea care s-a cantat
    apoi ani de zile prin bodegile de la periferie: “Pe Soseaua Colentina
    trece Rita cu masina”.

    In anii 1959-’60-’61 nu era
    “politic” sa ai automobil. Omul bine cotat avea motocicleta si
    magnetofon Tesla cehoslovac. Motocicleta cea mai sic era importata din
    RDG, MZ, de 250 cm3, si Jawa (cehoslovaca). Mai exista Zundapp si BMW,
    unele cu atas, dar acelea erau din timpul sau dinaintea
    razboiulu i.
    La sfarsit de saptamana, bucurestenii cu motociclete
    plecau impreuna cu sotiile sau cu prietenele spre Snagov, Mogosoaia,
    Padurea Pustnicul sau pe Valea Prahovei.
    La petrecerile date in apartamente particulare,
    sambat a seara, magnetofonul era un simbol de modernitate si inlesnire.
    In anturaje mai modeste, cu acelasi prilej, se puneau la patefon discuri
    cu Dorina Draghici, Nicu Stoenescu, Ioana Radu sau Mia Braia..
    Dupa
    discu ri de patefon dansau si elevii din ultimele clase de liceu atunci
    cand mergeau in excursie la munte, “scolile medii” avand patefon in
    dotare.

    Berli n ” in locul “Modern” In fostul local “Modern” aflat
    in capatul dinspre Calea Victoriei al fostei strazi Sarindar s-a deschis
    in 1958 restaurantul Berlin “, cu specific culinar german, decorat de
    catre un arhitect din Republica Democrata Germana. La etaj exista un bar
    cu taburete inalte, unde Berea blonda Radeberger, imbuteliata in sticle
    de o jumatate de litru, era servita in sonde.
    Multe dintre restaurantele bucurestene fusesera
    rebotezate :
    Capsa devenise “Bucuresti”, de pilda. Athenee Palace isi
    pastrase insa hramul si-l pastrase si pe Petrica Johnson, barmanul de
    culoare de pe vremuri.
    La Capsa (tot asa ii zicea lumea) si la Athenee
    Palace venea noua elita intelectuala fidela regimului, aflata la loc de
    cinste intre privilegiati. In cele doua braserii mai puteau fi vazuti si
    scriitori interbelici straini de gratiile noului regim, precum poetul
    Ion Barbu, sau Pastorel Teodoreanu. Acesta din urma, putin grizat,
    intr-o seara iesind de
    la Athenee Palace , a scos o bancnota de cinci
    lei vrand sa i-o dea portarului – credea el – galonat si plin de
    fireturi, cu rugamintea:
    “Adu-m i te rog, un taxi.” Poetul il confundase pe portar cu un amiral venit la o receptie.
    Indignat, acesta si-a declinat identitatea, amenintandu-l cu arestarea pe poet.
    “Atunci, adu-mi un vapor”.
    Katanga , botezata dupa studentii de
    culoare In apropiere de Athenee Palace , pe locul actualului Hotel
    Bucuresti, intr-un imobil prabusit la cutremurul din 1977, isi continua
    existenta, la parter si la primul etaj, Cofetaria Nestor,rebotezata
    ” Victoria “. La etaj, cofetaria avea aspectul unei braserii elegante. O
    frecventau domni de pe vremuri, cu parul alb sau grizonat, imbracati
    pedant, unii arborand batista la buzunarul de la piept al
    hainei.
    Aici se serveau café-frapé si Mazagrin, cu paiul lipit de
    sticla brumata a sondei, bere germana, vermut italian, coniac indigen,
    citron pressé si oranjada…
    Special itatile de cofetarie erau
    pregatite dupa retete vechi, adesea de catre aceiasi oameni din epoca
    anterioara instaurarii comunismului. Se serveau la “Nestor” profiterol,
    tort si merengue-glacé, inghetata simpla ori asortata cu frisca si
    “langue de chat”, Coube-Jacques, Krantz, Joffre, Parfait Marechal,
    prajituri “Bibescu”, carora ulterior li s-a spus “Tosca”, pricomigdale,
    alune de padure pudrate fin cu sare, cafeaturceasca si cafea-filtru. La
    parter, pe langa bomboanele cu visine trase in ciocolata si fructele
    confiate, se vindeau, in cutii, fondante… O braserie cu scaune inalte
    imprejurul barului fusese deschisa la parterul unui bloc interbelic de
    pe Bulevardul Nicolae Balcescu – noua denumire – care se invecina cu
    Biserica Boteanu. Intrucat veneau studenti de culoare, nu putini in
    Bucurestiul epocii, i s-a spus ” Katanga “, porecla substituindu-i
    nume le.

    Ciao, ciao, bambina” Primele doua congrese ale Partidului
    Muncitor esc Roman se desfasurasera in Sala Ateneului.
    Apoi, ocarmuirea s-a gandit sa inalte o cladire anume
    pentru ele si asa a fost construita, la sfarsitul anilor ’50
    Sala Congreselor, cu o capacitate de 3600 de locuri, in spatele fostului
    Palat Regal.
    S-au demolat case vechi pentru ca noul edificiu sa
    fie inconjurat de o duzina de imobile dominate de un bloc turn cu 14
    etaje. La parterul unuia dintre acele blocuri mai exista si azi
    magazinul “Filatelia”, inaugurat in 1960, iar in capatul opus, colt cu
    strada Stirbey Voda, la parterul altui bloc, s-a deschis tot atunci un
    restaurant-expre s spatios, modern pentru acele vremuri, in care se putea
    lua masa de pranz compusa din doua feluri de mancare cu circa 10 lei.
    Dupa ce in Sala Congreselor s-a tinut, in iunie 1960, al treilea conclav
    al partidului unic, au inceput sa fie proiectate aici filme, indeosebi
    premiere, i s-a zis Sala Palatului si din 1962 au inceput sa cante pe
    scena ei solisti straini.. Intre primii, Domenico, Modugno.
    In iarna lui 1962 Modugno a cantat aici
    “Alleluia” si cateva din compozitiile sale; “Volare”, “L’uomo in frak”,

    “Piove” , ramasa multa vreme in amintirea romanilor
    prin refrenul “Ciao, ciao, bambina”…
    A inregistrat si el un disc la Electrecord. In acelasi an a mai cantat o celebra soprana
    peruviana de coloratura, Imma Sumah, apoi Claudio Villa, facand furori
    cu “Un tango italiano”. Era vremea muzicii usoare italiene – din 1964
    Televiziunea Romana incepe sa retransmita Festivalul de la San Remo.Insa
    noul “dezghet” adusese cha-cha-ul, muzica latino-americana, concomitent
    cu bomboanele cubaneze (din trestie de zahar, colorate, in forma de
    inimioara) si twist-ul.
    Cuvinte cheie : amintiri, bucuresti, istorie, localuri

  29. Mihai said:

    Pt Cornelia.Probabil ca da.Mai mergeam la sanius si pe dealul unde este actualul parc al teatrului national.Fosta piata.

  30. daniela said:

    multumesc mult tuturor care mi-au amintit un pic de copilaria mea din Craiova…desi credeam ca am imbatranit acum imi dau seama cat de bine ar fi sa stiu mai multe despre vechea Craiova…eu m-am nascut in ’73 deasupra ceainariei..langa casa cartii, vis-a vis de mercur…la cutremur era sa murim,…apoi ne-am mutat…pe c bucuresti..acum sunt la ceva mii d ekm departare si nu mai am ocazii multe sa vin….ati putea sa ma ajutati cu ceva fotografii…povesti oare…credeti-ma ca plang gandidndu-ma ca parcaa a fost in alta viata…si s-ar zice ca sunt tanara…va multumesc!!!

  31. Iuliana said:

    Dudinski,la un moment dat ,s-a casatorit cu o tipa f.”avuta “De pe strada mea (Recunostintei ) unde a si murit .

  32. mionescu said:

    Pentru Mihai , nu au intrat. poate le fragmentati. Multumesc.

  33. Mihai said:

    Pt mionescu.Am impatit in trei Le trimit separat.Le puneti in acelasi folder si le dezarhivati.Vizionar e placuta.

  34. Mihai said:

    Pt mionescu.Nu v-am uitat.I-mi este imposibil de trimis pe acea adresa. Acum incerc pe yahoo.

  35. Dan1971 said:

    Frumos articolul mi a placut chiar daca sunt din nascut in `71 si nu am cunoscut Craiova din vremurile acelea.Pentru Mihai : as dori si eu arhiva cu pozele vechi din Craiova ,asta daca mai puteti sa faceti inca un efort sa mi le trimiteti si mie.Multumesc .Adresa mea : [email protected]

  36. RAJ said:

    CIND VAD VILOAIELE CU TURLELE FARAONICE DE PRIN ROMANESTI – CANAL , FARA NICI CEL MAI ELEMENTAR SIMT ARHITECTONIC – MA APUCA ,, NOSTALGIA ,, SI PARCA IL VAD PE STRABUNICU ,, IDIRA GANDI ,, DE LA NEW DELHI SI PARCA-L VAD IN FATA VILOIULUI CALARE PE ELEFAT . TRADITIA E TRADITIE SI NU SE PIERDE NICIODATA FIIND TRANSMISA PRIN GENERATII IN ORICE TARA TE-AI AFLA .

  37. dan1971 said:

    Pt Mihai, multumesc mult le am primit, am raspuns si direct .

  38. Maria said:

    Felicitari ptr. articol, superb !

    O arhiva cu fotografii (CRAIOVA VECHE) din colectia mea:
    http://rapidsh are.com/files/347713 269/Craiova_-_AMORE_ MIO.rar

  39. Mihai said:

    Pt.Maria.Multumim pt arhiva.Ai putea sa le postezi la rezolutia normala?

Alte stiri

Sumarul ediției de sâmbătă, 30 ianuarie 2010

Actualitate

» Încolţiţi de justiţie
» Contre între Morega şi Orban
» Grâul sechestrat la Arad – caz cu iz penal în Dolj
» Copii din Dolj, cerşetori la Paris
» Vin banii pentru zootehnie
» Fotbal: A fost anulat şi al doilea amical al Universităţii Craiova din Antalya

Local

» Gunoiul neridicat, o imagine de prost-gust pentru turiştii de la Rânca
» Eliberat pentru ucidere, arestat pentru furt
» Alexandru Ciurcu – jurnalist, inventator al propulsorului cu reacţie
» Scurte ştiri
» Cafenele cu poveşti

Dolj

» Scurte ştiri

Sport

» Penescu şi Gheorghe Constantin, eliberaţi
» Mititelu îl vrea pe Andrei Ionescu
» Weekend cu două amicale pentru Universitatea
» Mutu, dopat de două ori
» Stromajer şi Raskovic, „siamezii“ de la Pandurii
» „Jerry“ Gane şi-a plombat lotul
» „Baladă pentru fotbalul românesc scrisă-n spirit oltenesc“
» AIBA s-a mai îndulcit
» Federer şi Murray, finalişti la Melbourne
» Surorile Williams sunt invincibile
» Kick-boxing la sala „Voinţa“
» Târgovişte, aproape de sferturile FIBA Cup
» LPS Târgu Jiu şi-a premiat performerii
» Echipele SCM-U joacă în deplasare
» Evans se teme de Gladiator
» Cu trenul spre victorie
» „Fenomenul“, în atenţia presei
» Fiorentina are încredere în Briliant

Magazin

» Scurte ştiri
» Succesul on line, sub lupa specialiştilor
» Noile emoţii universale
» Fereşte-te de radar!
» Întreruperi energie electrică programate pentru luni
» HOROSCOP
» Sfaturi mereu la îndemână
» Găluşte cu carne tocată
» Salată caldă cu pui şi paste
» Femeile, supuse unei noi forme de violenţă sexuală
» Trucuri pentru un machiaj perfect
» Relaţiile amoroase, sub incidenţa vârstei

Opinii

» Străzile au amintiri
» O floare şi mult bălegar

Top