Şmecherii & sforării

Când eram în şcoală circula o vorbă pe care noi, copiii zănatici, ne-o aruncam în recreaţii: eşti plin de şmecherii ca WC-ul de hârtii! Vorbă uitată, fireşte, dar de care mi-am amintit săptămâna asta, văzând vânzoleala politică. S-a încins tărâţa tare în ultima vreme. Două au fost momentele care au contribuit la asta: 1/ retragerea din guvern a PSD-ului; 2/ şi căderea guvernului la moţiunea de cenzură. Apoi, într-o logică firească, a apărut disputa pentru ocuparea locului vacant de premier, între o majoritate constituită în parlament şi Traian Băsescu, care crede că poate desemna un prim-ministru ignorând-o.
Altfel spus, poate numi orice persoană dacă îi place de ea. Dacă nu e aşa, atunci singurul criteriu este această majoritate, dacă vrea să aibă un guvern. Criteriul, că e politic, sau independent, sau tehnocrat, nu are nici o relevanţă în faţa votului din parlament. Refuzul preşedintelui de a-l numi pe Klaus Iohannis ca premier a amânat rezolvarea crizei până după alegeri. Efectul este că alegerile vor fi făcute de guvernul demis în parlament prin moţiune de cenzură. Ceea ce este absurd şi face ca Bucureştii să pună din nou pe picioare o „democraţie originală“, invocată încă dinainte de 1989. Şi Ceauşescu emitea tot felul de pretenţii de a conduce un regim politic specific, care nu făcea decât să menajeze privilegiile şi controlul absolut al puterii. Când cineva de afară îl întreba ce şi cum, el invoca „originalitatea democraţiei noastre“ ca pe un alibi valabil. Aşa a făcut cu Carter, dar şi cu Gorbaciov mai târziu… Unde am ajuns s-a văzut.
Regulile democraţiei sunt simple şi clare, bazate pe separaţia puterilor în stat şi pe proceduri transparente. M-am plictisit de politicienii care apar la televizor cu o broşură – „constituţia“ – şi ne citesc diverse paragrafe din ea, ca la idioţi. Toate şmecheriile la care asistăm se bazează, fireşte, pe „litera şi spiritul Constituţiei“. De fapt, este o sforărie pentru a proba că partea adversă e de vină, scoţând din joben ba iepuri, ba eşarfe, ba buchete de flori. Totul se reduce la o şmecherie, o scamatorie de circ. Tonul acestui stil inconfundabil l-a dat Băsescu încă din 2004, la alegeri, când a inventat lacrima în direct pentru a emoţiona electoratul nostru drag. Ca şi acuzaţia că alegerile au fost fraudate, niciodată dovedită şi nici urmărită în instanţă. Totul e să câştigi, restul e un fleac. Indiferent cu ce mijloace. Indiferenţa faţă de mijloace, de proceduri, de norme, de reguli e chichirezul trebii. Acesta este un aspect „original“ al vieţii politice româneşti din ultima vreme. Un cinism pe faţă, care deja nu mai are nici un fel de limite. Ideea de a-l şmecheri pe celălalt, de a face printr-un tertip să iasă tot ca tine, e scopul real. Nu ieşirea din criză sau propăşirea României.          
Aşa am aflat, de pildă, din gura lui Băsescu, că, pe 7 decembrie, parlamentul va fi trimis acasă, în vederea alegerilor anticipate. Aşa a fost ameninţat, fireşte, ca să-şi bage minţile în cap. A doua zi după ce Băsescu va fi anunţat ca ales, va da semnalul. Fireşte, dacă nu îi votează premierul. Ca să aflăm apoi că tot Boc va rămâne premier. Nu ştiu de ce Lucian Croitoru îşi mai caută miniştri! El este sacrificat, folosit drept cobai în acest joc murdar. Acest joc este posibil pentru că Băsescu foloseşte Constituţia ca pe un sul de hârtie igienică. Faptul că nu o înţelege se ştie mai demult. Dar că o foloseşte arbitrar, după cum bate vântul, după interesul său de moment, e clar acum. Între timp, cineva a reuşit totuşi să îi explice că este imposibil, că are nevoie să depună întâi jurământul şi abia de atunci se scurge termenul prevăzut pentru alegeri anticipate etc. A retractat, fără să îşi ceară scuze. A fost o greşeală de „exprimare“, a zis. Nu. A fost una de atitudine.