A început numărătoarea inversă

Va să zică, ambii candidaţi cu pretenţii de favoriţi şi-au anunţat candidatura. Geoană a făcut-o vineri, într-un cadru de partid. Cu tricouri, sloganuri, bannere, insigne, cu tot ce trebuie. S-a aplicat un model mixt, ceauşisto-american. Nu ştiai dacă eşti la congresul al XlV-lea sau la convenţia Partidului Democrat – care l-a impus pe Barack Obama, pe care Geoană îl imită şi s-a văzut în acest tip de operaţie, dar şi în discursul lui, în care a vorbit de tot felul de personaje întâlnite în teritoriu vara asta. Oameni simpli, care ar trebui să se sature de Băsescu şi să îl voteze pe el (Geoană). Ideea a fost simplă: să mobilizeze aparatul de partid, ca să tragă tare în campanie şi apoi în ziua alegerilor. Această mobilizare este elementul esenţial pe care contează PSD în această cursă. Şocul emoţional, declicul, a fost produs săptămâna trecută de ieşirea de la guvernare a partidului, după demiterea lui Dan Nica. Totul a plecat de la un şir de întrebări: cine controlează Ministerul de Interne, DGIPI, deci cine organizează alegerile, cine se foloseşte de resurse, (logistică, bani, oameni), cine controlează jocul. PSD s-a retras, lăsând la manşă PD-L singur. Se va vedea după 6 decembrie dacă ieşirea a fost un pas bun, dacă a fost provocat sau a fost un gest deliberat. Cert este că în PSD s-a făcut ordine. Cele două tabere care îşi disputau înainte întâietatea – 1) cei favorabili colaborării cu PD-L şi 2) cei ostili acestei strategii – acum nu mai au ce să îşi dispute. Sunt în afara guvernării şi, dacă vor să revină la putere, trebuie să câştige cursa pentru Cotroceni. Altfel, îi aşteaptă o lungă opoziţie până în 2012. Exact ce au vrut să evite.
Băsescu şi-a anunţat a doua zi candidatura tocmai pentru a nu lăsa să treacă timp între anunţul lui Geoană şi lansarea sa în cursă. De sâmbătă, nimeni nu a mai vorbit despre Geoană, ci despre Băsescu. I-a stricat efectul de imagine, „i-a luat faţa“, cum se zice. Efectul a fost calculat. Strategia lui Băsescu a fost de a întreţine luni de zile dubiul asupra candidaturii sale. Să vadă cum stau treburile şi să beneficieze de o mediatizare intensă, gratuită, pe seama funcţiei prezidenţiale. Toate cheltuielile de deplasare, cazare, imagine i-au fost plătite din banul public. Acum va trebui să alerge pe banii lui proprii şi pe ai partidului care îl susţine. În plus, postura de candidat aduce destule dezavantaje – de credibilitate, mai ales. Nu a fost un gest spontan, o replică la anunţul lui Geoană, cum s-ar crede. Deşi Băsescu are obiceiul să improvizeze adesea, de data asta a fost ceva deliberat. În timp ce Geoană s-a dus la partid, la militanţi să facă anunţul, Băsescu a preferat să anunţe în „mijlocul poporului“. Mimând simplitatea, apropierea de oameni. Cu partidul ar fi devenit vulnerabil, uşor de criticat pentru rezultatele slabe ale guvernării. El se va feri în campanie să fie asociat cu Boc şi PD-L, gest aparent inutil, pentru că nimeni nu se îndoieşte că forţa politică pe care se sprijină o constituie guvernul&PD-L. Dar se va baza insistent pe acestea, tehnic, logistic, resurse. Plecarea PSD din Palatul Victoria a înlesnit această operaţie. Băsescu se află de mai multe luni în campanie, aşa că participarea sa la alegeri nu este o surpriză. Nimeni cât de cât informat nu a luat în serios „răsfăţul“ de-a candidatura. Băsescu a dorit dintotdeauna două mandate şi din foarte multe motive, unele care ţin de justiţie. Altele – de plăcerea puterii. Altele pentru că nu îşi imaginează viitorul său altfel decât în politica de vârf. Puterea (cu avantajele ei) este o boală şi nimeni nu se dezvaţă uşor de ea.