24.5 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024

Un raport incomod

Vă mărturisesc de la bun început faptul că nu sunt de acord cu propunerile înaintate de Comisia Prezidenţială pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice de a legaliza prostituţia şi consumul de droguri. Sunt creştin şi nu pot accepta transformarea unor păcate în norme de convieţuire socială. Totuşi, nu la aceste grave fenomene care afectează moralitatea societăţii româneşti doresc să vă îndemn să meditaţi. Spun doar atât: este necesară o dezbatere serioasă în legătură cu prostituţia şi consumul de droguri. Protestele înaintate de oficialii bisericeşti, de diferite organizaţii neguvernamentale sau de unele partide în legătură cu propunerile făcute de comisia prezidenţială sunt inutile, eventual, ipocrite. Nu este suficient să protestezi. Sunt necesare soluţii. Ar fi de mai mult folos implicarea în prevenirea şi combaterea unor practici imorale şi ilegale, precum prostituţia şi consumul de droguri, implicarea „pe teren“ depăşind formalismul searbăd al seminariilor şi conferinţelor organizate pe bani mulţi, cu fast şi gălăgie, dar fără finalitate reală.
Raportul realizat de Comisia Prezidenţială pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice ne oferă mai mult decât aceste propuneri controversate. Să citim câteva date de sinteză cuprinse în raport. Populaţia activă a ţării este foarte redusă, aproximativ 47% din total. În agricultură încă lucrează 30% din populaţia ocupată, faţă de 5% în ţările UE. Ponderea în PIB a agriculturii este însă foarte mică, de doar 8%. În anul 2007, rata de ocupare a tinerilor cu vârsta între 15-24 ani a fost de aproximativ 24,4%, faţă de media de 37,4% în ţările UE. Şomajul oficial a crescut de la 3,9%, 353.000 de şomeri înregistraţi în septembrie 2008, la 5,3%, 478.000 de persoane, în februarie 2009. Ţările din restul UE alocă politicilor pentru dezvoltarea şi flexibilitatea pieţei muncii aproximativ 2% din PIB. România alocă doar 0,35%. Cheltuielile totale anuale pentru pensii în România sunt de peste zece miliarde de euro, constituind cea mai mare categorie de cheltuieli bugetare. Ponderea acestor cheltuieli din PIB a fost în anul 2008 de aproximativ 9%. Există estimarea că în anul 2050, cheltuielile pentru pensii vor fi de aproximativ 21% din PIB.
Populaţia de vârstă înaintată este insuficient acoperită cu asigurări de pensie. Mai puţin de jumătate din populaţia activă este asigurată pentru pensii, adică sub cinci milioane din cele 10,5 milioane, cât numără populaţia activă. Peste trei decenii, cei care lucrează în prezent „la negru“ sau nu lucrează deloc vor atinge vârsta de pensionare fără să fie asiguraţi şi vor împovăra sistemul de asistenţă socială, solicitând din bani publici venitul minim garantat sau alte forme de ajutor social. După anul 2032, când generaţiile născute după 1967 vor atinge vârsta de 65 de ani, un val suplimentar de pensionari va intra din zona de contributori în zona de beneficiari, afectând grav rata de dependenţă pentru următorii 22 de ani. Ponderea pensionarilor va fi de aproximativ 32% din întreaga populaţie în 2025 şi de peste 45% în 2050, în situaţia păstrării vârstei medii reale de pensionare din prezent.
În intervalul 1971-1982 s-au construit circa 160.000 locuinţe/an, iar în perioada 1980-1989 – circa 128.000 locuinţe/an. 90% dintre locuinţele construite în acest interval au fost finanţate din fonduri publice. După 1990, numărul locuinţelor nou- construite a scăzut drastic, iar stocul locuinţelor publice a ajuns sub 2% din totalul fondului de locuinţe. (continuare din pagina 1)
ANL a construit în medie, în perioada 2001-2007, doar 1,03 locuinţe/1.000 locuitori. Din stocul de locuinţe 51,7% sunt construite înainte de 1970, iar 24,8% sunt construite din chirpici.
Cheltuielile totale cu sănătatea, de 5,5% din PIB în 2008, ne plasează pe ultimul loc în UE. Starea familiei româneşti este tot mai gravă. În 2008, au fost raportate 8.913 cazuri de abuz, neglijare, exploatare a copilului, din care 54,7% în mediul rural. 96.580 de copii au părinţii plecaţi la muncă în străinătate, în 30.297 din cazuri fiind vorba de ambii părinţi. Numărul şi ponderea copiilor născuţi în afara căsătoriei a crescut rapid în România după 1989, de la 15% în prima parte a anilor 1990, la aproape 30% în ultimii ani. Conform recensământului din martie 2002, aproape 850.000 de copii, adică 12% din copiii aflaţi în gospodării familiale, se aflau în familii monoparentale, cele mai multe fiind compuse din mamă şi copii (85%). În aproape jumătate dintre cele 36.000 de familii desfăcute prin divorţ în anul 2007 au existat copii minori, adică 23.000 de copii.
Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice ne descrie o Românie în ruină şi un popor muribund. Raportul este totodată un document incomod. Incomod pentru guvernul Boc, pentru că descrie o situaţie gravă la care au contribuit, în ultimii 20 de ani, direct sau indirect, şi partidele aflate la guvernare, PD-L şi PSD. Incomod şi pentru PNL, care a format fostul guvern, la fel de vinovat de această situaţie ca şi actualul guvern. Incomod şi pentru presă, pentru că nu oferă prea mult loc speculaţiilor şi „cancanurilor“. Incomod pentru toată adunătura de politruci care din decembrie 1989 destructurează statul şi aruncă în mediocritate şi semisclavie un întreg popor.

 

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

14 COMENTARII