Piţi – chintă royală sau cacealma?

După numai două etape, în care nu a fost impresionat de Daniel Mogoşanu, Mititelu pare să fi ajuns la concluzia că e nevoie de un antrenor adevărat, pentru a nu se ajunge iarăşi în situaţia unui sezon ratat. Foarte multă lume a acuzat numirea lui Mogoşanu, fiindcă era lesne de realizat că acesta nu era de talia unui club cu pretenţiile noastre. Cu toate acestea, „prietenii“ patronului au sărit să îl apere şi să îl proclame pe actualul şi fostul, sperăm, antrenor Mogoşanu ca fiind „un Guardiola al fotbalului românesc“, capabil să transforme Ştiinţa într-o viitoare campioană. Prezumţiile majorităţii s-au adeverit, iar „scribul Mogo“ este pe făraş, gata să-i lase locul fostului selecţioner Piţurcă.
Despre viitoarea mutare, numai de bine şi felicitări celui care a venit cu ideea. Nu am fost un fan al lui Piţurcă, însă acesta, pe lângă experienţa şi valoarea incontestabile ca tehnician, reprezintă, după mult timp, un nume în club. Un nume care oferă garanţie şi care poate aduce înapoi pe stadion atât suporterii, cât şi fotbaliştii consacraţi sau sponsorii.
Pe lângă toate atuurile lui Victor Piţurcă, acesta are de luat o mare revanşă faţă de toţi cei care l-au acuzat atât la Campionatul European, cât şi în preliminariile ratate pentru mondialul african. Fostul selecţioner are propria luptă cu fotbalul românesc, iar o echipă de perspectivă şi tânără, precum Universitatea, este exact ceea ce îi trebuie pentru a declanşa răzbunarea.
Ca tehnician, repet, acesta reprezintă un imens câştig pentru noi. Poate readuce disciplina în lot, îi poate aşeza în teren pe actualii fotbalişti astfel încât aceştia să atingă maximum pe posturile respective şi, cel mai important, îi poate închide gura lui Mititelu şi-l poate forţa pe acesta să-i dea mâna liberă de care are nevoie orice antrenor. Doar el este cel care l-a pus la punct pe Becali, aşa că nu cred să fie o problemă în a aplica aceeaşi metodă şi cu Mititelu. Iar dacă ne gândim la orgoliul oltenesc şi, mai ales, la spiritul de revanşă pe care le are Piţi, acestea se vor constitui, cu siguranţă, într-un plus de argumente necesare pentru a forma o echipă care să se bată, cu şanse reale de data aceasta, pentru primele poziţii.
Piţurcă are însă şi multe bile negre. Format pe profilul de jucător-câştigător, este puţin probabil ca acesta să semneze altfel decât pentru ceva palpabil. Nu-i ştiu nevoile financiare, dar, la fel ca Rednic sau Cîrţu, Piţi este ştiut ca fiind un antrenor ce nu de puţine ori a promovat jucători în schimbul procentelor din transfer. De ce nu, poate fostul selecţioner o să mizeze şi pe acest lucru în negocierile cu Mititelu, având în vedere că actuala echipă îi poate oferi suficiente talente încât să semneze.
Altă faţă urâtă a olteanului de la Orodel este apropierea de fraţii Becali. Nu ar fi exclus ca implicarea acestora în viitoarele transferuri ale Craiovei să fie intermediată de către Piţurcă însuşi. Iar dacă mai punem şi obsesia fostului selecţioner pentru jocurile de noroc, îl sfătuiesc pe Mititelu să se ţină departe de orice capcane cu mize ce ar implica şi clubul.
Piţurcă este, per total, o mutare câştigătoare, iar dacă va semna nu ne putem decât bucura că Ştiinţa a fost preluată de unul dintre primii cinci antrenori români. Rămâne de văzut cum o să fie însă primit de „prietenii“ patronului, care nu de mult îl criticau şi îl acuzau pe fostul selecţioner de stelism nativ, iar acum îi fac temenele şi îi închină ode prin articole. Deh, servilismul e incurabil!