Planeta bolnavă

Conform bilanţului Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, 55 de localităţi din 15 judeţe şi capitala Bucureşti au fost afectate de ploile abundente din ultimele zile. Au fost distruse sute de gospodării, locuinţe, străzi şi pasaje. În Craiova, au fost inundate nouă gospodării, şapte străzi şi trei pasaje, iar în restul judeţului Dolj au fost afectate de ape alte 12 locuinţe. În judeţul Olt, în Caracal, au fost inundate patru locuinţe, alte 11 gospodării fiind inundate în restul judeţului.
Dacă am lua acest text şi l-am aşeza în presa anilor 2005-2008, am observa că sunt necesare doar mici modificări operate asupra datelor statistice. De câţiva ani, apele năvălesc asupra românilor, distrugând case, drumuri, ogoare, răpind munca de o viaţă a mii de familii şi omorând zeci de oameni. De fiecare dată, autorităţile române, adică primăriile, prefecturile, inspectoratele de specialitate, se poartă ca şi când ar fi la prima lor ploaie. Scuzele bâlbâite de reprezentanţii autorităţilor revarsă asupra noastră un potop de minciuni prin intermediul declaraţiilor de presă, în timp ce adevăratul potop al apelor ne distruge agoniseala, ne răpeşte liniştea şi chiar viaţa celor dragi.
Incompetenţa autorităţilor este dublată de complicitatea lor la distrugerea mediului. Defrişările masive ilegale, utilizarea necorespunzătoare a terenului agricol, distrugerea amenajărilor cursurilor de apă, încălcarea normelor de protecţia a mediului de către agenţii economici cu activitate în domeniul industrial şi al exploatării resurselor subsolului sunt tot atâtea crime împotriva mediului comise în România de către potentaţii momentului, în complicitate cu autorităţile centrale şi locale. La aceste crime se adaugă şi nepăsarea noastră, a tuturor. Pângărim mediul înconjurător cu nepăsarea, cu ignoranţa şi nesimţirea noastră. Apoi, vin apele peste noi şi începem să plângem şi să ne tânguim şi-L întrebăm pe Dumnezeu ce are cu noi şi de ce ne pedepseşte cu potop. Dumnezeu nu are nimic cu noi. Prostia şi răutatea noastră ne aruncă în calea apelor scoase din matca lor.
Această prostie, însoţită de răutate, o întâlnim la nivel planetar. Liderii G8, întruniţi la începutul lunii într-un summit la Aquila, în Italia, au propus statelor lumii ca, până în 2050, să fie redus cu cel puţin 50% nivelul emisiilor poluante la nivel mondial. Statele dezvoltate ar urma să reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu 80% până în acelaşi an, raportându-se la nivelul înregistrat în 1990 sau în ultimii ani. Nu este prima întrunire internaţională în cadrul căreia puternicii acestei lumi fac declaraţii sforăitoare cu privire la probleme de mediu. Până în prezent, nu au fost adoptate prea multe măsuri concrete şi cu efecte vizibile în practică. Dimpotrivă, situaţia este tot mai gravă.
Comitetul Interguvernamental pentru Schimbări Climatice, creat în 1988 de către Organizaţia Mondială pentru Meteorologie şi de Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu, avertizează că în ultimii ani temperatura medie a crescut cu aproximativ 3°C, iar în ultimii 50 de ani Pământul a suferit o încălzire de aproape 1°C. Temperaturile arctice au crescut de două ori mai mult în ultimul secol şi, dacă emisiile de gaze de seră vor continua să crească în ritmul actual, temperatura medie va fi mai mare cu 3°C în acest secol, o temperatură care va arunca lumea în pragul unei noi ere glaciare.
Să nu ne mirăm dacă în trei-patru ani clima se va schimba radical în Europa şi va provoca o foamete cumplită care va ucide milioane de oameni. Un raport al Pentagonului precizează că Marea Britanie şi ţările nordice vor fi afectate în curând de o climă siberiană, iar verile vor fi tot mai fierbinţi, provocând o şi mai rapidă topire a gheţarilor. Iernile vor avea temperaturi foarte scăzute, similare Siberiei, afectând mai ales ţările limitrofe Atlanticului de Nord. Planeta se duce de râpă.
Lumea este un dar al lui Dumnezeu. Omul nu este altceva decât un biet administrator al acestei lumi. Planeta ne este casă, dar nu ne este în proprietate. Ne-a fost dăruită doar cu împrumut. Lumea a primit prin om posibilităţi noi de mişcare şi devenire, însă, în esenţă, lumea a rămas aceeaşi sau, mai bine zis, ar fi fost normal să rămână neschimbată. Omul se comportă cu planeta ca un stăpân rău şi criminal. O silueşte, o pângăreşte. Planeta este bolnavă şi va reacţiona împotriva viruşilor care o afectează, adică împotriva noastră, a oamenilor răi, nepăsători şi ignoranţi. Doar câteva zeci de luni, nu multe, ne mai despart de momentul în care nu va mai fi cale de întoarcere.