Românii europarlamentari

Institutul European pentru Democraţie Participativă a realizat un studiu privind activitatea europarlamentarilor din punct de vedere al statelor membre de provenienţă. Acest studiu a analizat şapte indicatori de activitate a europarlamentarilor, anume rapoartele redactate, rapoartele amendate, opiniile redactate, întrebările adresate Comisiei Europene şi Consiliului Europei, moţiuni de rezoluţie depuse, luări de cuvânt şi declaraţii scrise depuse. Statisticile obţinute demonstrează că europarlamentarii celor 12 noi state membre ale Uniunii Europene au o influenţă mult mai scăzută decât cei care reprezintă cele 15 vechi state membre ale Uniunii. De exemplu, conform autorilor raportului, europarlamentarii finlandezi sunt pe primul loc, cu o medie de 4,71 rapoarte redactate per eurodeputat, în vreme ce reprezentanţii Estoniei sunt pe ultimul loc, cu 0,33 rapoarte per eurodeputat. România are o medie de 1,72 rapoarte per eurodeputat, în timp ce europarlamentarii Ungariei au o medie de 3,54 rapoarte per eurodeputat. Doar europarlamentarii Bulgariei reuşesc să fie mai puţin activi decât cei români, cu 1,12 rapoarte per eurodeputat.
Europarlamentarii români au fost însă foarte activi la capitolul amendamentelor aduse altor rapoarte, în medie, fiecare eurodeputat român a amendat 44,62 rapoarte, România ocupând locul patru în clasamentul general şi fiind prima dintre statele Europei Centrale şi de Est. Europarlamentarii români au adresat un mare număr de întrebări Comisiei Europene şi Consiliului UE, fiecare român din Parlamentul European punând 19,42 întrebări, clasând România pe locul patru între noile state membre. Nu trebuie să ne bucurăm prea tare pentru că alţi eurodeputaţi au adresat sute de întrebări aceloraşi instituţii unionale, aşa cum au făcut-o irlandezii din Parlamentul European, care au adresat, în medie, 224 de întrebări.
Studiul demonstrează că europarlamentarii români nu reuşesc, deocamdată, să deţină o influenţă puternică şi stabilă asupra activităţii Parlamentului European. Eurodeputaţilor noştri le-a fost alocat un număr mic de rapoarte spre redactare, precum şi prea puţine poziţii de conducere în cadrul comisiilor de specialitate ale Parlamentului European.
Institutul European pentru Democraţie Participativă a realizat şi o evaluare a activităţii europarlamentarilor români cu titlul „Europarlamentarii la raport“, principala concluzie fiind că „mai mult de jumătate din reprezentanţii României în legislativul european au avut o activitate medie sau bună, spre deosebire de situaţia din parlamentul naţional, unde lucrurile stau semnificativ mai prost“. Evaluarea a acordat calificativul „activitate deosebită“ pentru şase europarlamentari, printre aceştia numărându-se Marian Jean Marinescu (PD-L-PPE), Adrian Severin (PSD-PSE) şi Adina Vălean (PNL-ALDE).
Constatăm că europarlamentarii români manifestă un comportament radical diferit faţă de parlamentarii români din parlamentul naţional. Europarlamentarii români participă la dezbaterile Parlamentului European, nu absentează, sunt implicaţi în dezbaterile europarlamentare, încearcă prin toate mijloacele procedurale pe care le deţin să influenţeze politicile europene unionale. Fac toate acestea fiind români, la fel de români ca şi colegii lor de partid, deputaţi şi senatori din parlamentul naţional. Politicianul român trimis printre politicienii europeni începe să se transforme. Metehnele balcanice dispar. Indisciplina şi sfidarea activităţii parlamentare dispar. Limbajul grobian, de mahala împuţită, dispare. Românii europarlamentari devin nişte politicieni cu prestanţă, implicaţi cu seriozitate în actul politic. De ce?
Această metamorfozare a politicianului român de mahala într-un politician de cancelarie vest-europeană nu mă bucură pentru că îmi demonstrează că în România nu există reguli, nu există mecanisme politice democratice, nu există cultură politică, altfel spus, în România nu există civilizaţie. Pe de altă parte, românii europarlamentari se transformă pentru că acolo, în Parlamentul European, există reguli foarte stricte şi foarte clare. Nu respecţi regula, suporţi consecinţele. În Parlamentul României, regulile sunt făcute doar pentru a oferi beneficii cât mai mari şi într-un timp cât mai scurt găştilor de partid. Europarlamentarii români respectă disciplina din Europarlament, dar nu fac nimic pentru a-i disciplina pe colegii de partid, parlamentarii români. Am totuşi speranţa că românii pe care îi vom alege duminică pentru a ne reprezenta în Europarlament vor încerca să importe bunul-simţ şi să-l distribuie şi locuitorilor mahalalei politice româneşti. O firavă şi biată speranţă…