În anul 1970, senatorul american G. Nelson a consacrat ziua de 22 aprilie ca „Ziua Pământului“, obiectivul acestei iniţiative fiind de a trezi clasa politică americană din dezinteresul şi dispreţul pe care le arăta faţă de mediul înconjurător. Prima ediţie a „Zilei Pământului“ a fost celebrată de aproximativ 20 de milioane de americani, majoritatea tineri studenţi sau activişti ai mişcării pentru pace. În anul 1990, „Ziua Pământului“, devenită între timp un eveniment internaţional, a fost celebrată de peste 200 de milioane de oameni din 141 de state, în acelaşi an fiind înfiinţată şi organizaţia „Earth Day USA“, care coordonează pe plan internaţional desfăşurarea acestui eveniment. În pre-zent, „Ziua Pământului“ este celebrată de aproximativ 300 de milioane de oameni şi de peste 4.000 de organizaţii neguvernamentale din 170 de state ale planetei.
„Ziua Pământului“ a devenit un simbol al luptei mişcării ecologiste în încercarea de a salva planeta de la distrugerea la care o condamnă lăcomia marilor concerne şi ipocrizia guvernelor. Dacă în SUA şi în Uniunea Europeană cetăţeanul de rând resimte tot mai acut necesitatea de a se implica în ocrotirea mediului, în România, pentru majoritatea cetăţenilor „Ziua Pământului“ este un eveniment necunoscut sau ignorat. În ciuda acţiunilor ecologiste promovate fie de societatea civilă, fie de diferite instituţii de presă, problemele de mediu cu care se confruntă România sunt tot mai grave. Defrişările masive şi iraţionale, poluarea industrială, mizeria cumplită din marile oraşe, ineficienţa cu care guvernul şi administraţia locală gestionează problemele de mediu, corupţia care bântuie în interiorul instituţiilor cu responsabilităţi în domeniu aproape că au provocat în România un fel de apocalipsă ecologică. Principalul efect al poluării la care este supus mediul înconjurător din ţara noastră este deşertificarea. Aproximativ opt milioane de hectare de teren, adică circa 30% din teritoriul ţării, sunt afectate de secetă, devenind impracticabile pentru agricultură sau împădurire. Efectele secundare ale deşertificării sunt scăderea pânzei freatice de apă, adică diminuarea rezervelor de apă potabilă, şi creşterea numărului de incendii de pădure, care nu numai că reduc suprafaţa fondului forestier, dar afectează grav şi ecosistemul pădurii, generând dispariţia unor specii de animale şi plante.
Deloc întâmplător, pe 24 aprilie va sosi la Bucureşti comisarul UE responsabil cu procedura de infringement pe probleme de mediu. România s-a angajat ca până în iulie 2009 să închidă toate gropile de gunoi neecologice, însă acest obiectiv nu va fi realizat decât într-un procent de aproximativ 70%. Procedura de infringement care va fi aplicată statului român ca sancţiune pentru nerespec-tarea termenului presupune ca România să plătească o amendă de 200.000 de euro pe zi, începând cu anul 2010, adică şase milioane de euro pe lună, până la închiderea tuturor gropilor de gunoi neecologice. Spre a exemplifica, amintim că, în Oltenia, în judeţul Dolj nu funcţionează încă staţii de sortare şi compostare a gunoiului conform standardelor europene, iar peste 350 de gropi de gunoi neecologice sunt în procedură de închidere din cauza pro-blemelor de mediu pe care le provoacă. Există o groapă de gunoi care formal ar respecta normele Uniunii Europene, undeva la marginea oraşului Craiova, în cartierul Mofleni, în vecinătatea viitorului parc de distracţii şi „Aqua-land“ pe care Primăria Craiova intenţionează să-l construiască în Faţa Luncii. Această groapă de gunoi are o capacitate de 4,5 milioane de metri cubi şi este destinată să depoziteze gunoiul din aproape toate localităţile judeţului Dolj, fiind singura locaţie din zonă care oarecum respectă normele Uniunii Europene.
În România noastră, „Ziua Pământului“ este o zi tristă. Privind la mizeria din cartierele oraşelor noastre, mizerie făcută sau îngăduită de fiecare dintre noi, nu pot mărturisi decât că azi românii celebrează, de fapt, „Noaptea Pământului“, o noapte al cărei final poate fi răsăritul speranţei sau coşmarul distrugerii. Depinde doar de noi…
