România acestor zile este ţara lui Gigi Becali, pseudomartirul în spatele căruia stă pitit şi tace mâlc Puiu Po-poviciu. Marea manipulare de primăvară a reuşit. Am dat circ poporului, dar gladiatorii au fost aleşi de împărat în aşa fel încât pacea-i să nu fie tulburată. Telenovela becaliană înveseleşte şi, deopotrivă, înlăcrimează poporul. Regretele lui nea Gigi, oftate printre gratii şi citate din Biblie, campania „Free Gigi“ susţinută în ritm de manele şi strigături OTV-iste de „cruciaţii“ mahalalelor, gălăgia lui Vadim, renăscut la viaţa politică precum un muribund injectat cu un miraculos elixir, formează un gaz otrăvit care ameţeşte până la delir mintea românilor. O singură zvâcnire mai avu românul, înduioşat fiind de lupta pentru libertate a fraţilor basarabeni, dar minunea dă semne că nu va ţine nici măcar trei zile.
Babele care ne conduc nu se piaptănă, deşi ţara scoate fum pe la toate încheieturile. Babele astea sunt hoaţe, foarte hoaţe. Ne gâdilă prostia şi încearcă să alunge din mintea noastră gândul la ziua de mâine. Acest gând ne-ar dezvălui chipul lor urât, chip fardat cu promisiunile neîmplinite rostite, scuipate spre sufletul nostru, în nefericita clipă în care le-am ales pe hidoşenii să ne conducă.
Ascunsă de telenovela „Gigi Becali“ şi de romanul despre mafia politico-economică intitulat „Puiu Popoviciu“, prinde tot mai multă putere o creatură a răului: este „Criza“. În luna martie, 35.000 de români au rămas fără locuri de muncă, numărul total al şomerilor crescând la 513.621. Rata şomajului s-a ridicat la sfârşitul lunii martie la 5,6%. Numărul restanţierilor la bănci s-a mărit de trei ori în perioada iunie 2008 – ianuarie 2009. Cauzele care au determinat această creştere sunt majorarea ratelor şi mărirea numărului de şomeri. IMM-urile sunt în pericol să fie impozitate forfetar, conform unui proiect al Ministerului de Finanţe, modalitate de impo-zitare care poate provoca un lanţ de falimente. Sindicatele pregătesc o vară a protestelor, iar banii din buzunarele românilor sunt tot mai puţini.
Bomboana pe coliva dezastrului naţional este pusă de coaliţia PD-L – PSD – PC cu un aşa-zis plan anticriză, care arată mai degrabă a plan de evacuare în caz de incendiu sau de naufragiu. Chiar şi aşa, el nu prea este luat în serios. Miniştrii fac presiuni să-şi păstreze clientela arvunită prin ministere, agenţii şi direcţii, iar legislaţia anticriză rămâne doar pe hârtie, pentru că prea puţini o bagă în seamă. Modul în care se respectă sau, mai degrabă, nu se respectă OUG nr. 223 privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, adoptată de guvern în luna decembrie a anului trecut, este definitoriu pentru mentalitatea politrucilor noştri. La alineatul 1 al articolului 2 din ordonanţă se spune că ordonatorii principali de credite ai autorităţilor şi instituţiilor publice, indife-rent de modul de finanţare şi de subordonare a acestora, au obligaţia să prevadă în proiectul de buget pe anul 2009 cheltuieli pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii cu cel puţin 15% mai mici decât cele aprobate pentru anul 2008. Dacă vom studia cu ceva atenţie bugetele adoptate de consiliile locale din oraşele sau comunele mai răsărite ale ţării, vom observa că această ordonanţă a fost ignorată. Vorba cuiva dintr-o primărie cu fântână cântătoare: „Păi, ordonanţa aia nu prevede sancţiuni, aşa că de ce să o respectăm?“.
Babele hoaţe care ne conduc sunt nepăsătoare la drama vieţii noastre. Grija lor este să fure cât mai mult din ce a mai rămas de furat. Peste nici o lună, aceste babe-vrăjitoare ni se vor înfăţişa iarăşi fardate, pudrate, rujate, cerându-ne să le trimitem în excursie prin Parlamentul European. La cât sunt de hoaţe, încep a crede că ne vor convinge şi uite-aşa, la români, baba devine fată frumoasă şi devreme acasă. C-aşa-i românul, când mi se prosteşte…
