Am fost şi sunt un adversar al reţinerilor de 24 de ore în vederea arestării preventive. Aş fi fost şi împotriva reţinerii lui Gigi Becali dacă două instanţe n-ar fi acceptat propunerea de
arestare preventivă venită din partea procurorilor. Dacă lui Gigi Becali i s-au dat 29 de zile, pe motiv că lăsarea în libertate reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, înseamnă că vor fi la dosar probe suficiente împotriva Latifundiarului.
Victoria procurorilor, una de excepţie pe fondul atâtor eşecuri în materie de arestare preventivă a unor mahări, răspunde şi întrebării prosteşti a unor jurnalişti absolvenţi ai Facultăţii de Tinichigerie, deveniţi peste noapte doctori în anchete penale: De ce a fost înhăţat Războinicul Luminii abia acum, la aproape trei luni de la comiterea faptei?
Pentru că procurorii au avut nevoie de timp ca să poată pregăti un dosar beton. Când ştii ce avocaţi îşi poate permite Gigi Becali, nu te poţi prezenta în instanţă altfel.
Aşadar, din punct de vedere strict juridic, acţiunea împotriva lui Gigi Becali a fost corectă.
De ce, atunci, întreaga presă i-a luat apărarea năpustindu-se asupra Poliţiei, Parchetului şi Judecătoriei?
Răspunsul la această întrebare ne poate oferi o radiografie înfiorătoare a societăţii noastre în anul de graţie 2009.
Astfel:
1) Deşi în cazul Gigi Becali s-a aplicat strict Codul Penal, această aplicare a venit după ani întregi de neaplicare a legii în cazul altora, dar chiar şi în al său. După ce s-au trecut cu vederea fapte mult mai grave în ochii opiniei publice, de la jafuri armate până la accidente de circulaţie mortale, hodoronc-tronc, autorităţile s-au găsit să fie ultraexigente cu Gigi Becali. Într-o ţară civilizată, fapta Latifundiarului de a comanda vârârea unor inşi în portbagaj şi a-i aduce la judecata proprie ar fi stârnit revoltă. Nimeni n-ar fi clămpănit, ca la noi, că victimele erau hoţi sau că
respectivului i s-a furat maşina de lux. Asta, deoare-ce până la această faptă fuseseră sancţionate multe altele mai mult sau mai puţin grave. Când Poliţia şi Parchetul sunt necruţătoare şi cu o banală depăşire de viteză, cetăţenilor le pare normal ca ele să fie exigente cu o sechestrare de persoane care au comis un furt. Când însă, ca la noi, Poliţia şi Parchetul sunt lejere cu fapte mult mai grave, sigur că opi-nia publică rămâne surprinsă la exigenţa faţă de cazul Gigi Becali şi prinde a depăna fel de fel de scenarii fanteziste.
2) Gigi Becali e perfecta întruchipare a idealului românesc de azi. El face parte, cu anumite nuanţe, din seria persoanelor care au făcut carieră prin ceea ce, în altă societate, le-ar fi condamnat la anonimat: Piticu’ porno, Profesoara porno, Sexy Brăileanca. Gigi Becali nu e doar un ghiorţan îmbogăţit de vremurile slinoase ale tranziţiei. E un om cu bani, în care românul de bodegă se regăseşte. Analfabet, dar mimând jalnic cultura. Fiară în afaceri, băiat de treabă în genul băiat de spirit în studiourile TV.
Într-un cuvânt, o hahaleră simpatică.
