14.5 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăOpiniiRăzboiul dintre stat şi societatea civilă

Războiul dintre stat şi societatea civilă

Locuitorii unei comune din Modova pun mână de la mână şi – într-o singură zi – fac un pod din bârne şi beton pe care trec zilnic zeci de maşini şi sute de oameni. Podul vechi fusese rupt de inundaţiile din 2007, autorităţile au promis că-l fac până la alegeri, apoi până la Crăciun, la Paşte şi uite aşa… Sătui să ocolească destui kilometri, să explice şoferilor de pe maşinile de salvare şi pompieri pe unde să se strecoare, să treacă vadul cu piciorul – când se putea -, oamenii se adună, aduc un buldozer, ceva materiale şi construiesc podul de dimineaţă până seara.

Ce fac autorităţile? Îi denunţă penal de „făptaşi“ pentru construcţie fără autorizaţie, dau declaraţii presei că oamenii aceia nu ştiu ce fac, se pot întâmpla accidente, cine răspunde?! Iar „făptaşii“ nu numai că nu se sperie, dar repetă că au mai construit şi un drum pe care merg acum maşinile primăriei şi judeţului, iar dacă îşi pun mintea, vor mai construi vreo două poduri despre care se promite în fiecare campanie electorală. Făptaşul principal, proprietarul unei mici firme de construcţii din zonă, care a adus buldozerul şi excavatorul, declară că este gata să meargă în faţa oricărei instanţe… Nu ştie, bietul om, ce i se poate întâmpla…

Cine are dreptate? Autorităţile au dreptate, nu se poate ca fiecare să construiască unde vrea şi cum, punând în pericol vieţile altora. De exemplu, în Bucureşti nu se poate construi un hotel cu sute de camere pe un teren aflat în litigiu şi fără nici o autorizaţie. Ba se poate, iar proprietarul respectiv este acum membru în Parlamentul României… Pe Valea Prahovei nu se poate construi o pensiune chiar deasupra unei conducte de gaz, este împotriva oricărei reguli. Ba se poate, iar proprietarul câştigă proces după proces, el fiind şeful Baroului de avocaţi din localitate…

Cetăţenii au şi ei dreptatea lor. Este de imaginat ca un pod care poate fi construit într-o zi să aibă nevoie de atât de multe hârtii încât să solicite ani buni pentru a începe construcţia şi alţi ani pentru a o termina? Da, se poate imagina… Un guvern contractează o autostradă de 450 km cu 2,5 miliarde, vine al doilea guvern care renegociază contractul şi costul creşte la şapte miliarde, vine al treilea guvern, care reduce lungimea la 150 km, dar măreşte preţul la 11 miliarde, iar acum, în fine, vine al patrulea guvern, care negociază numai 45 km cu aproape preţul iniţial pentru 450 km. Se poate…

Acesta este războiul adevărat dintre stat şi societatea civilă. Nu naţionalizările americanilor şi britanicilor, campionii economiei de piaţă funcţionale, instructorii noştri în materie de democraţie şi libertăţi economice. Ci faptul că, dacă statul se apucă de o lucrare, durează dublu, costă triplu şi produce de patru ori mai multe necazuri decât dacă o execută un privat. Economia privată cere – la rândul ei – supraveghere foarte strictă, pentru că altfel dă împrumuturi ipotecare, cu colateral o cocioabă din paiantă, unui om care în veacul vecilor nu va putea plăti un credit de sute de mii de euro. Şi, când acea parte a economiei se prăbuşeşte sub povara propriei incompetenţe, se aleargă la statul considerat nevolnic până mai ieri, eventual într-un avion privat sau o limuzină ultimul tip, pentru a salva ce se mai poate salva din mişculaţiile cu hârtii ale doctorilor în finanţe.

Acesta este războiul renăscut al statului cu societatea civilă. Statul nu poate, dar nu acceptă ca altcineva să poată. Privatul face excese, pe care nu le tolerează statului.

Iar dubla factură o plăteşte cetăţeanul obişnuit, care la un moment dat nu mai înţelege nimic din ce se întâmplă şi devine pradă uşoară saltimbancilor, populiştilor şi incompetenţilor cu gură mare.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

18 COMENTARII