PD-L a fost băgat în cofă de 1) criză, care a împins electoratul spre PSD, dar, mai ales, de 2) Băsescu, cu declaraţii gen „se pregăteşte o lovitură de stat“ sau „fondul de pensii s-a prăbuşit“. Cu tiribombe d-astea nu avea cum să convingă electoratul că poate veni singur la guvernare. Pentru că, să nu uităm, tot ce au pretins liderii PD-L&Băsescu în ultimele luni a fost că vor avea majoritate şi vor forma singuri guvernul. PD-L s-a îmbătat tare cu apă rece când Băsescu a câştigat detaşat referendumul care îl viza. Lumea l-a susţinut atunci pentru că mişcarea neinspirată, dirijată de Geoană, a fost înţeleasă ca un pericol de haos. PD-L a considerat că exista o majoritate favorabilă lui şi a privit senin spre viitor. S-a înşelat. Acest lucru s-a văzut perfect alaltăieri. Băsescu nu a tras după el PD-L. Şi, în raport cu alegerile pentru Parlamentul European, PD-L a scăzut. În raport însă cu 2004, PD-L a câştigat în Parlamentul României locuri aproape dublu, dar nu îndeajuns ca să se detaşeze în câştigător categoric. PSD pierde locuri în parlament deşi, dacă a stat în opoziţie patru ani, era normal să vină acum pe primul loc. De spus că Băsescu are o vină pentru resuscitarea de ultimă oră a PSD. PNL, deşi a avut patru ani dificili la putere, se ţine bine electoral. Era de aşteptat să cadă măcar din cauza obişnuitei eroziuni la guvernare, dar nu s-a întâmplat aşa.
Acestea fiind zise, ce urmează? Băsescu, faţă în faţă cu egalitatea de facto a PSD cu PD-L, are mâinile libere să numească premierul pe care îl vrea. Tăişul este că lucrurile pot să iasă prost şi atunci va avea probleme în toamnă. Cum se pregăteşte de alegeri prezidenţiale, nu ştiu cât va dori să rişte. „Înfrângerea PD-L“, (nu a luat 50 plus 1) este întâi de toate propriul său eşec. Are motive destule să privească îngrijorat spre ce va fi în cursa pentru Cotroceni de la anul. Îl văd perdant dacă face o greşeală acum. Lumea s-a săturat de scandal, de crizele false pe care le aruncă pe piaţa politică. Pentru el, alegerile au ieşit prost, nu are 50 plus 1 pentru PD-L, dar într-un fel au ieşit cum şi-a dorit. Zero peste tot, nici un câştigător – situaţie care îi permite să facă jocurile nestingherit. Dacă unul dintre partide câştiga detaşat, preşedintele era obligat să numească un premier din acel partid. Cine lua cel mai mare număr de voturi putea să încerce măcar să formeze guvernul. Iar Băsescu nu îi putea refuza asta. Situaţia de acum lasă loc liber oricărei manevre politice la Cotroceni. Exact asta îşi dorea Băsescu. Îşi dorea chiar mai mult decât o victorie lejeră a PD-L.
Îl va numi pe Tăriceanu? Antipatia pentru el spune că nu, dar dacă îl „împinge“ în opoziţie, va avea în el cel mai puternic adversar la prezidenţiale. Un PNL care va ataca guvernul şi pe Băsescu în perioada de criză anunţată pentru 2009 îl va propulsa pe Tăriceanu. Până una-alta, şi PD-L, şi PSD curtează intens PNL. Liberali condiţionează trocul de postul de prim-ministru. PSD (sub mâna lui Iliescu) e dispus la acest troc. Geoană nu e dorit deocamdată de nimeni.
PD-L nu poate forma un guvern cu PNL dacă îl susţine pe Stolojan, plecat din PNL. Va prefera formula cu Blaga, în bune relaţii cu Tăriceanu, dar neagreat de Băsescu? Zilele care vin vom afla, dar jocurile sunt departe de a se încheia prea curând.
