Fotbalul la cacealma

Mâine, naţionala de fotbal a României o să dispute meciul hotărâtor, cel puţin în opinia mea, în privinţa accederii la Campionatul Mondial din Africa de Sud. Deşi perspectivele unei noi campanii de calificare încheiate cu succes se prezintă destul de sumbru după primele două dispute, nu ne rămâne decât speranţa că norocul „jucătorului la cazino“ Piţurcă o să se răsfrângă asupra sa şi când vine vorba de disputa cu francezii.
Codaşe la Euro 2008 la multe capitole, atât România, cât şi Franţa merg ca la tăiere în acest meci, orice pas greşit aşteptând să fie speculat de toţi opozanţii celor doi selecţioneri, pentru că „războiul“ româno-francez din sâmbăta aceasta îi are în prim-plan pe cei doi bravi conducători ai oştilor din teren.
Dacă la ei Domenech a demonstrat, nu de puţine ori, că nu are nici o treabă cu fotbalul, tactica şi selecţia fiind de multe ori hotărâte de horoscop şi de alte predicţii astrale, nici selecţionerul nostru nu este mai breaz. Şi asta pentru că fotbalul este mai mult decât un joc de noroc, pentru că Florentin Petre nu o să fie niciodată asul din mânecă şi, mai simplu, pentru că fotbalul nu poate fi păcălit nici chiar de experţi în trişat.
Situaţia stă însă mai rău la noi decât la „cocoşi“ deoarece, dacă la ei Domenech poate să fie doborât de pe piedestal la un moment dat, Piţurcă, în schimb, se crede antrenorul naţionalei pe veci, iar Sandu şi compania îi cântă în strună. Probabil şi în cazul ratării calificării, Piţi o să declare, în stilul său zeflemitor, că s-au ratat calificări şi înainte de el şi că nu înţelege de ce se face atâta caz.
Despre selecţia propriu-zisă ne bucurăm pentru cei trei jucători de la Universitatea, dar ne şi minunăm pentru apariţiile lui Petre, Tamaş sau Niculae, când alţii erau mai merituoşi (Prepeliţă, Trică, Mara). De data aceasta, „jucătorul de pocher“ a mutat la cacealma şi a adus jucători noi sau care nu au cochetat foarte mult cu naţionala mare. De aceea, în momentul în care dezastrul se va produce, el o să aibă spatele acoperit şi o să-şi argumenteze mişcarea prin faptul că toată lumea a cerut schimbări în lot. O să arunce pisica în curtea jucătorilor de abia veniţi şi o să se arate cu degetul spre cei care i-au contestat alegerile în trecut.
Cât despre luptătorii din teren, timpul a trecut de la ultima ispravă, iar gaşca de băieţi bogaţi şi fiţoşi din lotul naţionalei promite că, de data aceasta, nu o să se mai facă de râs precum la Cluj şi Tórshavn. De asemenea, devoratorii de manele şi alcool, Lobonţ şi Tamaş, nu o să-şi mai permită să trateze de sus ziariştii şi să le zică „de bine“, deoarece orice pas greşit le-ar demasca adevărata faţă, ascunsă în spatele cearcănelor muncite la desele antrenamente nocturne, şi atunci nu mică ne-ar fi mirarea ca ei să fie la primire în proba de aruncat cu piatra.
Orice sincopă le-ar fi fatală şi jucătorilor cum i-ar fi şi lui Piţurcă, românii săturându-se să vadă cum naţionala se chinuieşte să înscrie cu Feroe şi pe urmă cum bagă autobaza în poartă.
Per total, puţină lume are încredere în echipa noastră la meciul de mâine. Un singur lucru e cert: dacă luăm bătaie, Piţurcă zboară. Rămâne să ne întrebăm: „Oare e bine să sacrificăm prezenţa la un turneu final, doar ca să scăpăm de Piţi?“.
Am totuşi impresia că o să ne bucurăm şi dacă România o să bată, pentru că rămânem în cursa calificării, dar şi dacă o să luăm bătaie, pentru că o să scăpăm de defensivul „jucător de pocher“ – Victor Piţurcă.