Mona Muscă nu va candida la alegerile parlamentare uninominale din toamnă. O veste bună. Vestea mai puţin bună este că a luat această hotărâre nu pentru că îşi recunoaşte vinovăţia de a fi colaborat cu Securitatea, ca turnătoare, sub numele de cod „Eva“ sau „Dana“, în 1970, pe vremea când era cadru didactic la Institutul de Lingvistică al Universităţii din Timişoara. Mona Muscă se retrage din politichie pentru că nu mai crede în democraţia românească şi în anumite instituţii ale acestei democraţii. Nu mai are încredere în sistem. Înţelegem din această afirmaţie că Mona Muscă are standarde morale înalte, incompatibile cu mizeria societăţii româneşti. A hotărât deci să devină o luptătoare antisistem…
Despre gestul Monei Muscă de a anunţa public că nu candidează la alegerile parlamentare din toamnă se poate discuta, se poate comenta, se poate înjura, eventual, se pot face bancuri. Există însă o anumită stare de tristeţe şi, în acelaşi timp, de dezgust. Mona Muscă a încercat să ascundă greşeala comisă în tinereţe, utilizând metodele colegilor „turnători“ şi foştilor securişti care au fost şi încă sunt o prezenţă activă în partide, parlament, guvern sau în alte instituţii ale statului. S-a folosit de minciună şi ipocrizie. Lor le-a reuşit conspiraţia. Monei Muscă, nu! S-a aflat că a turnat. Cruciada Monei Muscă de a reforma sistemul şi-a pierdut credibilitatea. Fosta turnătoare îşi plăteşte vinovăţia în faţa istoriei. Trist este faptul că ofiţerii de securitate care au făcut poliţie politică nu se află pe lista celor pedepsiţi, dacă nu de instanţa de judecată, măcar de istorie, aşa cum se întâmplă cu Mona Muscă. Din această perspectivă, într-o anumită măsură, Mona Muscă este o victimă a Securităţii. A ignorat faptul că Securitatea nu a dispărut, ci, dimpotrivă, funcţionează cu o periculoasă eficienţă. Mona Muscă a susţinut Legea lustraţiei. Şefii ei din Securitate au fost nemulţumiţi de îndrăzneala fostei turnătoare. Au rezolvat rapid problema. I-au reamintit public, utilizând CNSAS, că şi ea, Mona Muscă, a fost de-a lor, o turnătoare a Securităţii.
Am auzit-o pe Mona Muscă spunând că a turnat din naivitate. Nu cred că acesta a fost motivul. Cred că Mona Muscă a înţeles că a fi colaborator cu Securitatea poate reprezenta un avantaj pentru cariera profesională. A acceptat să toarne. Acest accept o înscrie în tagma celor care au contribuit la crimele comise de Securitate – o instituţie demonică ce a asasinat mii de români şi a terorizat un popor întreg. Drama prin care trece Mona Muscă este încă o dovadă că, odată semnat pactul cu diavolul, nu poţi să mai scapi. Diavolul te va urmări toată viaţa…
Faptul că în societatea românească întâlnim în zonele de putere politică şi economică foşti securişti deveniţi parlamentari sau oameni de afaceri prosperi nu şterge vinovăţia Monei Muscă. Pe o scară a ierarhiei diavoleşti, Mona Muscă nu se compară cu dracii cei mari, dar i-a slujit, a fost complice cu aceştia. De aceea, supărarea Monei Muscă pe sistem, motivaţia ei că se retrage din politică pentru că nu mai are încredere în acest sistem îmi provoacă dezgust. Aflată într-un moment în care bunul-simţ îi impunea să-şi mărturisească vinovăţia, Mona Muscă încearcă să pozeze doar în victimă, o victimă naivă, o fecioară neprihănită care a fost coruptă de securişti. De fapt, Mona Muscă a părăsit viaţa politică doar cu gândul de a se reîntoarce. Prin declaraţiile făcute, Mona Muscă îşi lasă o uşă deschisă spre politichia românească. Vrea să ne stoarcă lacrimile, să-i plângem de milă ei, fostei turnătoare, care s-a răsculat împotriva Securităţii şi a fost deocamdată înfrântă în această luptă…
Mi-e milă de Mona Muscă doar pentru că este un om otrăvit şi orbit. A greşit grav faţă de poporul în care s-a născut, acceptând să lucreze pentru Securitatea comunistă, totuşi, otrava din suflet nu-i permite să-şi recunoască vinovăţia. Bunul-simţ îi cere să plece definitiv din viaţa politică. Mona Muscă este oarbă şi reacţionează mimetic, având ca exemplu pe foştii ei şefi, securiştii. Ne dă de înţeles că nu a greşit chiar aşa de rău şi că, de fapt, ea şi-a făcut doar datoria patriotică, aşa cum îi cereau timpurile. Mona Muscă a îndeplinit, cu voia sau fără voia sa, o ultimă misiune pentru Securitate. A transmis către foştii turnători, aflaţi în poziţii-cheie ale societăţii româneşti, un mesaj foarte clar din partea securiştilor: nu vă jucaţi cu focul, stăpânii voştri sunt încă la putere!
