Bravo! Şi acum, hai la treabă!

Un nou sezon a început în weekend-ul trecut în campionatul de fotbal al României, iar după cum se prezintă treaba, scandalurile nu or să lipsească, în mod cert. Se preconizează un nou an în care se vor face alte „revoluţii“, se vor scoate de la naftalină celebrele „mărturisiri“, nemaiauzite până acum, se vor schimba antrenori pe bandă rulantă, plus bonusul cu alte măscăreli tipice Ligii I.
Universitatea a debutat în compania ieşenilor altui „celebru“, Ionuţ Popa, şi a făcut-o liniştit, fără faimoasele declaraţii. Nu a fost o victorie care să ne dea peste cap şi să ne provoace „deliruri“, ci una suficientă, cât să ne aducă trei puncte şi un moral bun pentru următoarea etapă.
Nu am mai avut nebunia lui Tănasă din sezonul trecut, când acesta a înscris de trei ori, dar am avut şansa ca tot un ex-piteştean să „o bage în aţe“ şi să ne elibereze de stresul provocat, atât în teren, cât şi în faţa televizoarelor, de lipsa golului. Pe final, a venit reuşita lui Bărboianu şi punctele au fost ale noastre. Bine că nu ne-au rupt de tot Bâlbă şi compania, pentru că a devenit deja un obicei ca echipa „clovnului“ cu mustaţă să ne provoace accidentări în meciurile directe.
Trebuie doar să învăţăm să ne comportăm cum trebuie după această victorie atât noi, ca spectatori, cât şi echipa Universităţii. Să existe neapărat linişte, pentru că s-a văzut în momentul în care am ieşit cu oltenisme, de genul celor de anul trecut după meciul cu Farul, că ne-am fript, şi nu într-un singur meci, ci într-o serie ruşinoasă de înfrângeri. Odată arşi cu ciorbă, să învăţăm să suflăm şi în iaurt, pentru că numai aşa ne putem continua cu succes drumul pe care am pornit.
În momentul în care vom câştiga constant, putem să spunem că suntem cu adevărat în urcare, deoarece tot entuziasmul vârstei fragede a jucătorilor se poate transforma într-o catastrofă, dacă vom suferi vreo înfrângere mai dură.
De asemenea, trebuie să realizăm că orice critică este, pur şi simplu, inutilă. Nu poţi să îi spui unui om că a greşit deoarece nu ai face prea mare lucru, ci, eventual, l-ai enerva şi mai rău. Şi, dacă o să luăm bătaie la Bistriţa, nu trebuie să ne speriem. Sezonul e lung, timp este destul, iar dacă pregătirea a fost bună în vară, ar trebui să ne ţină bateriile şi în alte bătălii ce vor urma.
Faptul că suporterii nu sunt fizic lângă echipă este un impediment, dar susţinerea poate să vină şi prin alte modalităţi. Dacă anul acesta escaladarea „Polivalentei“ nu mai e o soluţie, recomand o vizită la antrenamente, un mesaj de încurajare la intrarea în stadion sau orice altceva prin care trupa lui Napoli să-şi dea seama că are pe cineva în spate.
La fel, când o să vină timpul pentru critică, jucătorii să înţeleagă că asta este meseria lor şi că trebuie să o facă, dacă nu perfect, atunci măcar foarte bine. Nu sunt normale o reacţie de respingere sau ameninţări cu bătaia faţă de cei care îi contestă, pentru că atunci se vor trezi singuri pe stadion şi când nu or să mai fie interdicţii. Iar dacă nu joacă pentru fanii lor, atunci pentru ce o fac? Poate cineva să răspundă?
Le doresc mult noroc şi numai victorii celor care vor purta anul acesta tricourile alb-albastre ale Ştiinţei. Să ne ajute Dumnezeu să fie linişte şi să avem parte şi de constanţă. Iar dacă seriozitatea şi profesionalismul or să vină din teren, în combinaţie cu susţinerea şi pasiunea din tribune, o să avem un an mai bun decât cel precedent.